Nu e nicio surpriză: ca orice producție OTV, încă de când era Diaconescu mic, show-ul absurdului cuprinde, încet-încet, întreaga națiune, predispunând-o la isterie, balamuc, scandal, palme, divorț, fratricid, descinderi intempestive în studio, aruncări cu „fâs” la coșul de gunoi.
Scandalul crește și se divide. Apar personaje reale, implantate în diverse decoruri contrafăcute. Show-ul se dezvoltă în priză directă, prin contribuția a mii de derutați noctambuli. Se pun întrebări prin SMS-uri, se „vivisectează” realitatea pe mail, apar fațete noi pe sticlă, acuze și fantasmagorii.
În același timp, de partea celaltă a camerelor de filmat, în studio, se împart oamenii în echipe, pro și contra personajului cheie. Unii îl susțin, alții îl calcă în picioare. Cinci nopți sunt de ajuns pentru ca invitații să uite de ce au fost chemați de DD, în platou, să nu-i mai intereseze pic de Elodie, moartă ori vie, ori de mă-sa sau de Cioacă, și să-nceapă lupta între ei, cu toate armele din dotare – înjurături de mamă, de Grigore fra’su, de un tată vitreg care trăia cu mama lu’ sora lu’ matroana de la „Crucea de Piatră”.
Mă rog, toată povestea gregară a facerii de rating, într-un format de scandal, explodat în miez de noapte, ca în „Maidanul cu dragoste”. Tot felul de personalități, mai vechi ori mai noi, zugrăvite pe pereții coșcoviți ai „culturii” române de ultimă generație, vin la OTV ca într-un ring de wrestling, să-și care pumni în cap, să se dezbrace de caracter, unii de-adevăratelea, alții de trucaj. Se acuză, se băloșesc, dezgroapă morții.
Pe la două noaptea, cu buzele crispate, cu cearcăne vinete, cu ochii duși în fundul capului, se târăsc prin noroaiele propriilor caractere, strângând din dinții care, în oboseala tele-otevistului, par galbeni și descărnați de paradontoză. „Privitorul”, cu capul greu de somn, trăiește straniu, între vis și realitate. Tresare la acutele preopinenților, între două vise cu Elodia, descărnată și ea, descompusă într-un vas de inox, inundat cu sodă caustică.
Cine nu cunoaște întreg acest masacru moral, această manipulare stranie și contagioasă, ar putea părea suprins de felul în care evoluează scandalul Oltchim. Nimic nu e nou sub soarele cu dinți lungi ai OTV.
După un început pitoresc și, pe alocuri, comic-grotesc, având ca temă licitația de cumpărare a pachetului majoritar la Oltchim, lucrurile s-au precipitat în nota obișnuită. Diaconescu a plusat pentru rating și profit electoral, cu o sumă fabuloasă de bani și tupeu. A folosit, în decor, disperarea oamenilor din Vâlcea și prostia guvernanților. A devenit personajul cheie într-un circ mediatic; i-a făcut să se încaiere pe actualii guvernanți cu foști membri ai cabinetului Boc. Ponta și Videanu, ‘telectuali „serioși”, au început să-și toarne lături în cap, acuzându-se reciproc că s-au lăsat prostiți, mințiți, înșelați și miștocăriți de maestru blufului televizat. S-au acuzat că sunt „hoții hoților”, „mitomani naționali”, șmenari pe mână cu Diaconescu, „subminatori” ai economiei naționale, ba, chiar „Bulă” și „Bulache”. Nimic nu i-a scos din foamea de penibil.
Sătul de tot acest scandal, oripilat de toate aceste manevre, Dan Diaconescu a plecat, demn, în Germania, ca să respire același aer cu Merkel.
Și, de câte ori nu v-am spus: „Uitați-vă la OTV, lăsați aroganța. Doar așa o să știți ce vă așteaptă!”