De ce a întins-o Ponta „Vreau-acasă” de la CSAT

Manevra lui Victor Ponta, de astăzi, de la Cotroceni, a fost, ca s-o denumim în termeni sportivi, una „telefonată”. Era de așteptat ca premierul, dintr-un motiv oarecare, ivit în discuții, să se declare nemulțumit și să reacționeze năbădăios; cu atât mai mult cu cât, parte a spectatorilor politici îi reproșa participarea la ședința CSAT, alături de Traian Băsescu, deși promisese că n-o va face-n ruptul capului.

Dacă nu s-ar fi dus, i s-ar fi reproșat că nu dorește – măcar să încerce – o oarecare coabitare. Dacă n-ar fi plecat, i s-ar fi reproșat coabitarea. Plecând, a dorit să-i convingă pe unii că nu e posibilă coabitarea, iar celorlalți – criticilor săi din USL, mereu mai mulți și mai activi -, să le transmită mesajul liniștitor: „Nu! Nu sunt conciliant, nici vorbă!”.
E posibil ca Victor Ponta să se bănuiască învingător. Mă tem, însă, că și această inginerie, la fel ca raidurile pre-suspendare, post-referendum și privatizare Oltchim se vor întoarce împotriva sa.

Aceste fițe de Goe răsfățat le faci acasă sau în concediu, când te cuprinde oboseala și nu mai ai argumente valabile să-ți impui punctele de vedere; ori când vrei să le dai satisfacție lu” Mam”Mare, Mamiții și lu” Tanti Mița, ca să le faci să tremure de plăcere și să bată din palme. Dar nu în CSAT, oricât de tare te-ar împunge unii cu sula-n coaste.
Nu intenționez să gonflez patetic rezonanțele CSAT; să despic firul în patru vizavi de însemnătatea Consiliului; să lăcrimez „național”, rostind cuvinte precum „Suprem”, „Apărare” și „Țară”. Și totuși, dacă un premier se ridică, după 40 de minute de discuții, de la masa la care s-au așezat toți responsabilii cu apărarea unei țări, e grav. Înțeleg să-i arăți unui președinte, pe care nu-l mai consideri ca atare, părerea ta despre el în alte împrejurări, personale, politice, dar nu instituționale, la cel mai înalt și important nivel.

Mă întreb ce ar fi făcut Ponta, dacă s-ar fi pus problema să ne apărăm, cumva, de un inamic aflat pe drum; sau să trimitem niște soldați la război?! S-ar fi ridicat de la masă, și-ar fi luat iphone-ul, laptop-ul, și-ar fi trecut pieptenul prin păr și ar fi luat-o spre casă, pentru că le-a promis camarazilor de Uniune că el nu e „conciliant” și nu „coabitează” cu Băsescu?
E drept că ședința de azi a fost, în opinia lui Ovidiu Silaghi, una „plicticoasă”, ministrul Transporturilor transmițându-le prietenilor depeșe de front, pe facebook, chiar din „febra” dezbaterilor de la Cotroceni.
Dar să nu te intereseze, în calitate de prim-ministru al unei țări NATO, măcar ce fel de avioane de luptă urmează să cumpere guvernul tău, de unde și pe câți bani, asta arată totuși că suntem în aer… Și fără copilot.