SENTINȚĂ FINALĂ, luni, în procesul dintre președintele LPF Dumitru Dragomir și Gino Iorgulescu

Înalta Curte de Casație și Justiție este așteptată, luni, să dea sentința finală în procesul în care sunt judecați președintele LPF Dumitru Dragomir și Gino Iorgulescu în legătură cu o tranzacție imobiliară supraevaluată, care ar fi costat Liga peste 350.000 de euro.

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) urmează să respingă sau să admită recursul procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în dosarul în care Tribunalul Capitalei și Curtea de Apel București au decis achitarea președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, a fiului acestuia, Bogdan Dragomir, a lui Gino Iorgulescu și a șoferului LPF Florin Bogdan Bădiță.

La ultimul termen de judecată al procesului, în 24 septembrie, procurorul DNA a susținut, în fața judecătorilor ICCJ, că Tribunalul și Curtea de Apel București i-au achitat în mod greșit pe președintele LPF Dumitru Dragomir și pe Gino Iorgulescu, pe motiv că probele acuzării nu dovedesc faptele imputate, și a cerut în consecință condamnarea celor doi la pedepse cu executare.

Procurorul a susținut că tribunalul a apreciat că probatoriul este insuficient pentru dovedirea acuzațiilor, subliniind că această argumentație a instanței este nejustificată, întrucât probele dovedesc corupția și spălarea de bani de care sunt acuzați inculpații din acest dosar.

Totodată, procurorul a precizat că documentele Gărzii Financiare, dar și ale altor instituții, dovedesc acțiunile celor patru.

O altă eroare comisă de tribunal ar fi, în opinia procurorului, aceea că menționează faptul că Adunarea Generală a LPF ar fi cerut și ar fi fost de acord cu contractul privind cumpărarea terenului ce face obiectul acestei cauze, afirmație „total neprobată”. Procurorul a arătat că instanța nu motivează această afirmație, iar la dosar nu există niciun astfel de document.

DNA impută tribunalului și susținerea faptului că Dumitru Dragomir ar fi fost mandatat de Adunarea Generală a LPF să se ocupe de perfectarea contractului privind terenul respectiv.

Cu același prilej, procurorul a arătat, din nou, că nu există un astfel de mandat depus la dosarul cauzei, precizând totodată că tribunalul a pus preț pe declarațiile martorilor propuși de apărare și a eliminat declarațiile martorilor acuzării.

Procurorul a întărit ideea, arătând că LPF a dat un răspuns oficial la cererea DNA prin care a arătat că nu va exista vreodată un mandat pentru ca Dragomir să se ocupe de perfectarea contractului de vânzare-cupărare a terenului în cauză.

În legătură cu decizia de menținere a achitării date de Curtea de Apel București, procurorul DNA a afirmat că din completul de judecată a făcut parte și judecătoarea Viorica Costiniu (al cărei soț a fost deferit justiției pentru fapte de corupție-n.r.), „care avea o problemă foarte mare privind incompatibilitatea”.

Procurorul a precizat că acest judecător ar fi trebuit să se abțină de la judecarea acestei cauze și că DNA nu putea să recurgă la procedura recuzării, nefiind parte în cauză. „Costiniu face afirmații nejustificate. Noi niciodată nu am spus că Dumitru Iacob este cel mai credibil martor. Trebuie să observați că și instanțele pot comite erori”, a mai arătat procurorul.

Acesta a precizat că Dumitru Dragomir a încercat să-și preconstituie probe atunci când, la Adunarea Generală din decembrie 2007, i-a pus pe reprezentanții acestei formațiuni să reconfirme, printr-un document oficial, decizia prin care, în 2001, aceeași AG l-a împuternicit pe Dragomir în legătură cu demersurile pentru achiziționarea terenului.

Procurorul a susținut că nu înțelege de ce trebuia reconfirmat un astfel de mandat și că nu înțelege de ce Dumitru Dragomir i-a pus la acel moment pe membrii AG să meargă fiecare la notar și să declare pe proprie răspundere că el a fost mandatat în 2001 pentru demersurile privind achiziția terenului. „Dragomir nu se oprește aici cu preconstituirea de probe, ci se poate observa foarte clar, din stenograma Adunării Generale din 12 decembrie 2007, cum Dumitru Dragomir le cere membrilor AG să dea o declarație la notar cum că el a fost mandatat în 2001 pentru a se ocupa de achiziționarea acelui teren. (…) Cum e posibil ca șoferului să i se vândă o bucată de teren în continuarea celui achiziționat de LPF cu 60 de dolari, în vreme ce LPF-ului i s-a vândut cu 200 de dolari”, a mai arătat magistratul DNA.

În consecință, procurorul a cerut pedepse cu executare în cazul lui Dumitru Dragomir, pentru luare de mită, și al lui Gino Iorgulescu, pentru spălare de bani.

Totodată, el a cerut să fie condamnați și fiul lui Dragomir, Bogdan Dragomir, precum și șoferul LPF, Florin Bădiță.

În 5 mai 2008, Dumitru Dragomir a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru luare de mită, iar Gino Iorgulescu, fost președinte al FC Național și fost membru în Adunarea Generală a Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), a fost deferit justiției pentru dare de mită, spălare de bani și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Totodată, procurorii anticorupție l-au trimis în judecată și pe Florin Bogdan Bădiță, fost angajat al Ligii Profesioniste de Fotbal ca șofer personal al lui Dumitru Dragomir, care de la data de 1 februarie 2004 este administrator al SC „Bodu” SRL București, pentru complicitate la luare de mită, spălare de bani, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și uz de fals.

Alături de aceștia, în același dosar a fost judecat și fiul președintelui LPF, Bogdan-Dumitru Dragomir, pentru spălare de bani și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Potrivit rechizitoriului, în 4 aprilie 2001, Dumitru Dragomir ar fi primit de la Gino Iorgulescu un teren din București, cu o suprafață de 351,79 de metri pătrați, în valoare de 32.600,26 de dolari, pentru ca, în schimb, să accepte achiziția de către LPF a unui teren în suprafață de 1.497,21 de metri pătrați, din aceeași zonă și a unei construcții în suprafață de 279,72 de metri pătrați, nefinalizată și ridicată fără autorizație pe terenul respectiv.

„Liga a achiziționat imobilele respective cu încălcarea Statutului LPF, cu suma de 355.000 de dolari, preț supraevaluat, deoarece reprezenta o valoare de trei ori mai mare decât prețul practicat pe piața liberă în zona respectivă la acea dată”, susținea DNA.

Pentru a ascunde adevărata natură a bunului dat cu titlu de mită lui Dumitru Dragomir, Gino Iorgulescu ar fi trecut în proprietatea șoferului Florin-Bogdan Bădiță terenul de 351,79 de metri pătrați, printr-un contract încheiat la un notariat public. În contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat s-a consemnat în fals că pentru acest imobil s-a achitat suma de 600.000.000 de lei vechi (60.000 de lei noi), deși în realitate acești bani nu au fost achitați, potrivit anchetatorilor DNA.

În rechizitoriul trimis instanței, procurorii mai arată că, în perioada 2001-2004, în baza acestui contract de vânzare-cumpărare, s-au realizat formalitățile de înscriere în Cartea Funciară a imobilelor respective și de obținere a autorizației de construcție pentru ridicarea unei locuințe.

Totodată, în 24 mai 2004, în baza unui alt contract de vânzare-cumpărare, încheiat în formă autentică, Florin Bogdan Bădiță, cu acceptul lui Bogdan Dragomir, a trecut terenul respectiv în proprietatea societății „Bodu”, contract în care s-a consemnat, în fals, că pentru tranzacție s-a plătit suma de 900.000.000 de lei vechi (90.000 de RON).

În perioada 2004 – 2007, Florin Bogdan Bădiță a folosit acest contract pentru a înregistra operațiunea în contabilitatea firmei și pentru a realiza formalitățile legale în vederea înscrierii imobilului în Cartea Funciară și obținerii autorizației de dezmembrare a construcției amplasate pe acest imobil, mai susțin procurorii.

DNA a instituit sechestru asigurător asupra bunului care ar fi fost primit cu titlu de mită, în vederea confiscării de către instanța de judecată.

Potrivit rechizitoriului DNA, în tranzacția imobiliară au fost implicați și Sorin Ovidiu Vîntu, și Dan Iosif (decedat între timp-n.r.).

În februarie 2011, cei patru au fost achitați de Tribunalul București, decizia fiind menținută, în noiembrie 2011, de către Curtea de Apel București.

Înalta Curte de Casație și Justiție este ultima instanță care se va pronunța definitiv în acest caz.