Personal, consider că Eugen Nicolăescu și „atacul” său de personalitate manifestat la auzul numelui „Mark Gitenstein” intră în logica lucrurilor. Așa cum valetul lui Ponta, Dan Șova, mușcă din liderii UE până la os, valetul lui Antonescu, Eugen Nicolăescu, îl latră și el, cu sughițuri, pe reprezentantul SUA la București – implicit, nu-i așa, manevrele „jandarmului mondial”, puse în practică în capitala României.
Pe cei doi „diplomați” mărunți și fără perspectivă îi apasă grija demnității naționale vizavi de restul lumii. Lui Șova îi pute Europa, pentru că Barroso și compania l-au cam atins la scufiță pe șeful său Victor Ponta, în perioada „dictaturii democrate”, încropită la repezeală, astă vară. Lui Nicolăescu i s-a pus pata pe Gitenstein – implicit pe unele aspecte ale politicii americane, neconvenabile USL, transmise prin intermediul ambasadorului – pentru că nu a tăcut la adresa interimarului Antonescu și a politicilor nedemocratice aplicate de Uniune.
Agitația celor doi, disproporționată din toate punctele de vedere, ar fi de râs dacă n-ar fi penibilă. Accesele lor de naționalism ultrapatetic, de frondă, chipurile, față de băgăcioșii mondiali în trebile naționale, n-au nicio noimă într-o vreme în care Europa cere solidaritate, iar America vrea liniște și predictibilitate în țara pe care, surprinzător, a ales-o ca piesă extrem de importantă într-un puzzle al strategiei NATO, de securitate în Europa și Orient.
E ca atunci când te bagi sub umbrela omului, ferindu-te de ploaie, și când te usuci un pic îl tragi de urechi că scula are pânza verde și ție îți plăcea una în carouri.
Ei, și atunci, de Halloween, Nicolăescu a speriat America.
„În primul rând, fac o glumă amară: mi-ați stricat dimineața aducându-mi aminte că mai există domnul Gitenstein în România, pentru că până acum, din punctul meu de vedere, nu ne-a făcut decât rău sau modul în care ne-a tratat a arătat că ne desconsideră ca popor și ca națiune și ca țară și că vine dumnealui, un mare învățat, un mare specialist în democrație să ne spună unde greșim și ce să facem (…) Eu cred că oamenii de afaceri din Statele Unite ale Americii, instituțiile internaționale care au sediul în America, oamenii obișnuiți care circulă între cele două țări văd ei singuri despre ce este vorba și n-au nevoie să fie dirijați, să fie intoxicați, otrăviți chiar, de oameni ca Gitenstein”, s-a aprins fostul ministru liberal, pentru RFI. Ca o paranteză, și dacă ar fi făcut doat atât – să ne învețe democrația – și tot ar fi avut un rost mandatul lui Mark Gitenstein la București.
Am redat aici unul din răspunsurile lui Nicolăescu pentru a înțelege exact până unde poate merge exaltarea unui politician luat de valul populismului găunos.
Păi, dacă e așa, dacă atâta rău ne-a făcut ambasadorul Americii, să pună cineva mâna pe el, să-l judece cum se cuvine, să-i pună lampa în ochi și să-l întrebe patriotic și liberal „Ce poftești, mă, musiu?!” și să-l și umfle, ca să-l reguleze cum se cuvine, pentru ca să nu-i mai strice el diminețile lui Nicolăescu… Eugen Nicolăescu.
Și, la urme urmei, și America asta prea și-a luat nasul la purtare de ne dă ea sfaturi, nouă, românilor care, de la pașopt… ‘rați ai dracu” cu melcii voștri, de imperialiști nerecunoscători.