Caracatița cu mandat de câte patru ani

Scandalul privind rețeaua de fraudare nu știrbește, cel puțin din informațiile de până acum, decât la un nivel superficial imaginea solidă pe care o are, de ceva ani, sistemul bancar din România.

Nici clienții băncilor și nici banii acestora nu au fost și nu sunt în pericol. Hoțul este reprezentat de o parte a mediului politic, care a furat din banii publici. Membrii rețelei au inventat firme, au luat credite, au obținut garanții de stat, nu au plătit și au rămas cu banii. Băncile au cerut statului executarea garanției și astfel banii publici au ajuns în buzunarul unora dintre cei cercetați acum de procurori. Este vorba despre peste patru milioane de euro în total, la capitolul tentative fiind trecute alte 18 milioane de euro.

E drept, posibila implicare a vicepreședintelui celei de-a doua mari bănci din România nu poate fi trecută cu vederea, însă lista cu cele 48 de persoane despre care se presupune că ar fi făcut parte din această rețea cuprinde, conform DIICOT, aproape integral angajați ai statului, numiți și susținuți de mediul politic. Este vorba despre angajați ai unor instituții precum Fondul Național de garantare a creditelor destinate IMM-urilor, instituție subordonată Ministerului Economiei, ANAF, AVAS, ministerul Agriculturii, Ministerul Economiei și chiar despre Senatul României.

Este vorba despre persoane numite și susținute în funcție de către politicieni, din diverse partide, despre persoane care au rezistat pe acele poziții indiferent de partidele aflate la putere.

Guvernatorul BNR a subliniat vineri că tot ceea ce este legat de analiza punctuală a unui dosar de credit ține de banca respectivă, nu de BNR, Justiție sau de vreo altă instituție din România. Aici este vorba însă despre acte false bazate pe înregistrări oficiale la instituțiile statului. Tocmai de aceea guvernatorul a declarat că nu este vorba despre o „caracatiță a bancherilor, ci mai degrabă este vorba despre un grup infracțional din afara băncilor”. Dacă ar fi greșit vreo bancă BNR ar fi pus-o să plătească, prin provizioane, concedieri și eventual prin dosare penale.

Procurorii au explicat în referat că metodele de fraudare folosite au fost de natură să facă foarte grea descoperirea vreunor nereguli de către bănci. Înregistrau oficial firmele fantomă la care angajau apoi și personal fantomă. Au falsificat declarațiile de venituri și fișele fiscale. Aceste firme existau în acte. Fără vreun control riguros al organelor statului ar fi fost aproape imposibilă descoperirea lor.

Sistemul bancar din România este solid. Asta nu înseamnă că nu au existat sau că nu vor exista cazuri de corupție internă în sistemul bancar, poate chiar fraude sau decizii greu de explicat în lumina reglementărilor în vigoare. Bancherii sunt departe de a fi îngeri. Doar înalții oficiali ai BNR știu câți bancheri au fost „rugați” să-și părăsească funcțiile deținute la băncile din România în urma neregulilor descoperite și care este valoarea provizioanelor impuse pentru acoperirea unor astfel de încălcări ale regulilor de prudențialitate.

Sistemul este însă sigur. Depozitele românilor sunt garantate în proporție de peste 90% și, de bine de rău, nicio bancă din România nu a dat faliment pe fondul crizei, deci statul nu a trebuit să ajute sistemul bancar cu bani publici.

Frauda și corupția, în cazul de față, au pornit și au fost menținute de mediul politic. Atât timp cât instituțiile statului vor fi conduse, ticsite, de persoane numite politic, fără vreun criteriu de competență, furtul din bani publici va continua. Furtul din banii Fondului Național de Garantare a Creditelor destinate IMM-urilor este doar un nou exemplu. Banii românilor sunt administrați de politicieni, nu de specialiști. Sunt administrați pentru furt, nu pentru dezvoltare. Caracatița este mediul politic românesc, reinvestit, din păcate, în mare parte, la fiecare patru ani cu voturile cetățenilor pentru un nou mandat.