Impozitele pe venit, obsesia americanilor, se află în Statele Unite în centrul dezbaterilor pentru reducerea deficitului bugetar, dar se situează la cel mai redus nivel din ultimii 20 de ani, de la sfârșitul președinției Ronald Reagan, relatează AFP.
Odată cu apropierea „fiscal cliff”, un plan de majorări de taxe și reduceri ale cheltuielilor care va intra automat în vigoare în ianuarie în lipsa unui acord de reducere a deficitului bugetar, toată clasa politică de la Washington promite să mențină impozitele la nivelul actual pentru aproape toți americanii.
După Chile și Mexic, Statele Unite au cele mai reduse impozite din cele 34 de state din Organizaia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu taxe obligatorii echivalente cu numai 25,1% din PIB, față de 44,2% în Franța, a treia cea mai impozitată țară din OCDE.
Încasările fiscale ale SUA nu au mai fost așa de slabe din 1950, potrivit Casei Albe, explicația parțială fiind recesiunea din 2008 și redresarea economică lentă.
Pentru americanii cei mai bogați, impozitele pe venit nu au mai fost atât de reduse de la sfârșitul anilor ”80. În anii ”50, nivelul maxim al impozitului pe venit atingea 91%, iar în 1981 depășea 70%. Pragul maxim al impozitului pe venit a scăzut ulterior la 50%, pentru a ajunge la 28% în președinția Ronald Reagan. În timpul mandatului lui Bill Clinton, limita superioadă a acestui impozit a urcat la 39,6%, dar a coborât la 35% în perioada lui George Bush, nivel menținut și de președintele Obama.
În Franța, nivelul maxim de impozitare a veniturilor a fost de 44%, până la crearea în acest an a unei taxe suplimentare de 45% pentru venituri care depășesc 150.000 de euro.
În fața crizei, Barack Obama a introdus o reducere a contribuțiilor sociale.
Reducerile succesive ale impozitelor au accentuat divergențele fiscale între Statele Unite și țările Europei Occidentale.
Un celibatar fără copii cu un salariu mediu plătește în medie un impozit de 28% în Franța, față de 22% în Statele Unite, potrivit OCDE. La acestea se adaugă taxele locale.
La această diferență se adaugă faptul că americanii nu plătesc TVA federală, spre deosebire de majoritatea țărilor bogate, precum Franța, unde această taxă este de 19,6%.
Multe state și orașe americane au o taxă pe consum, cuprinsă în general între 5%-10%, dar care este deseori suspendată, spre exemplu în New York, pentru achiziții de îmbrăcăminte de sub 110 dolari.
În schimb, impozitul pe profitul companiilor este în SUA unul dintre cele mai ridicate, de 35%, iar președintele Obama a promis să îl reducă.
Bugetul american este totodată grevat de numeroase facilități fiscale. Americanii pot deduce spre exemplu din veniturile impozabile dobânzile împrumuturilor pentru achiziția de locuințe, măsură pusă în practică pentru scurt timp și de fostul președinte francez Nicolas Sarkozy.
Programul „fiscal cliff” din SUA prevede o creștere de 20% a impozitelor pentru populație, potrivit Centrului pentru Politici Fiscale, și o reducere a cheltuielilor publice de aproape 10%. Pentru a se evita intrarea în vigoare a programului ar trebui eliminate sau plafonate deducerile fiscale.
Barack Obama cere totodată majorarea impozitelor pentru cei mai bogați 2% dintre americani, ceea ce republicanii refuză. Nu intră însă în discuție creșterea taxelor pentru cea mai mare parte a populației.