Bilanț de guvernare decembrie 2008 – decembrie 2012. Cea mai mare vânzoleală de miniștri în patru ani de guvernare ia sfârșit

Trei primi-miniștri, patru guverne (susținute de coaliții diferite), 79 de miniștri cu portofoliu, în cele 4 guverne, în cabinete cu 16 ministere: ciclul politic 2009 – 2012 care se încheie este cea mai „aglomerată” perioadă la Palatul Victoria din ultimii peste20 de ani de la revoluție, potrivit Ziarul Financiar.

Este o perioadă în care toate partidele parlamentare s-au perindat, în formule și montaje de neînchipuit în trecut, pe la guvernare. Ani tumultuoși ca aceștia am mai întâlnit tot într-o perioadă de criză – sfârșitul anilor ’90 când într-un ciclu electoral pe la Palatul Victoria s-au perindat tot trei prim-miniștri (Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu), dar nici criza de atunci nu a fost atât de gravă și nici scandalul politic atât de prelungit. Am avut în ultimii patru ani de guvernare coaliții diferite – întâi PSD cu PDL, apoi PDL cu UDMR și fugari din PSD, acum PSD și PNL. Dar economia e pe perfuzii.

Patru guverne (două con­duse de Emil Boc, primul susținut și de PSD) și trei prim-miniștri a avut Ro­mânia în patru ani: Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu și Victor Ponta. Puteam enumera aici un alt nume, dacă „nu se răzgândea”: Theodor Stolojan. Pentru că Stolojan a fost prima propunere a președintelui Traian Băsescu pentru fotoliul de premier, după alegerile din iarna lui 2008 câștigate de PSD la număr de voturi și de PDL la număr de mandate parlamentare.

Stolojan a acceptat inițial să conducă guvernul și apoi a renunțat. Nu putea, a spus el, să fie stăpân pe decizii de vreme ce Guvernul urma să fie controlat politic de marea alianță dintre PSD și PDL – ea însăși un montaj bizar și neașteptat între două partide politice care până atunci se dușmăniseră de moarte. PDL care câștigase mai multe mandate parlamentare (deși PSD câștigase mai multe voturi – aici și-a dovedit bizareria noua lege a votului uninominal) a numit premierul (după ce Stolojan a renunțat) în persoana lui Emil Boc, primar al Clujului la acea vreme și președinte al PDL.(Iulian Anghel)

Citește articolul integral în Ziarul Financiar.