Cauza morții cântăreței Amy Winehouse a fost stabilită

Justiția britanică a confirmat, marți, că decesul cântăreței Amy Winehouse a fost unul accidental, cauzat de abuzul de alcool, după o reexaminare a probelor, inițiată după descoperirea unui viciu de procedură săvârșit în timpul anchetei inițiale, informează AFP.

Artista britanică, decedată la vârsta de 27 de ani, în iulie 2011, avea în organism, în momentul decesului, o concentrație de alcool de peste cinci ori mai mare decât limita legală, adică 416 miligrame de alcool la un decilitru de sânge, au anunțat, marți, anchetatorii britanici.

În octombrie 2011, Suzanne Greenaway, medicul legist însărcinat cu anchetarea circumstanțelor în care a murit celebra cântăreață, a anunțat că artista britanică a decedat accidental, din cauza unei absorbții puternice de alcool după o perioadă de abstinență.

Însă aceste concluzii au fost reexaminate, după ce s-a constatat existența unui viciu de procedură. Suzanne Greenaway nu avea o vechime de cel puțin cinci ani – cerută în Marea Britanie – pentru a se ocupa de o astfel de anchetă, fapt care a obligat-o să demisioneze în noiembrie 2011.

Ea a fost numită în acest post de soțul ei, Andrew Reid, care este tot medic legist. Andrew Reid a fost nevoit la rândul lui să demisioneze în decembrie 2011, după lansarea unei proceduri disciplinare împotriva lui.

Marți, Shirley Radcliffe, medicul legist însărcinat cu reexaminarea concluziilor anchetei inițiale, a ajuns la concluzia că Amy Winehouse a murit într-adevăr din cauza unui „abuz toxic de alcool”, adăugând că artista avea în sânge „o concentrație de alcool care este adeseori asociată cu decesul”.

Ea a precizat că artista „băuse din inițiativă proprie mult alcool” și că „două sticle goale de votcă se aflau pe covor” atunci când a fost descoperită moartă în patul ei, în apartamentul pe care îl avea în cartierul Camden în nordul Londrei.

Amy Winehouse a murit pe 23 iulie 2011, după ce s-a confruntat mulți ani cu dependența de alcool și de droguri.

Fanii și criticii laolaltă i-au aclamat farmecul necizelat, umorul incisiv și combinația unică de jazz și soul care îi caracterizau muzica. Un alt avantaj al controversatei artiste britanice era talentul incontestabil de compozitoare – muzica pe care a scris-o este, fără excepție, profund personală, de o candoare brutală. Cele două discuri lansate în timpul vieții sale, „Frank” și „Back to Black” – recompensat cu cinci premii Grammy -, s-au vândut în peste 12 milioane de exemplare în întreaga lume. Lansat în 2006, „Back to Black” a devenit, după moartea divei, cel mai bine vândut album al secolului al XXI-lea, în Marea Britanie. Acel record a fost la rândul lui doborât în decembrie 2011 de albumul „21” al cântăreței Adele.