Cine sabotează PNL: Tăriceanu sau Becali-Ghișe-SRS?

Nu poți să le ceri lui Tăriceanu și Chiliman să tacă în numele disciplinei interne, dar să-i lași pe guralivii Becali-Ghișe-SR Stănescu&Co să zburde nestingheriți pe la toate televiziunile?! Și nu oricum, ci cu inițiative aberante din postura de comunicatori, fără să îi intereseze cât rău fac imaginii partidului.

Poate explica cineva din partid în ce calitate este prezent Sorin Roșca Stănescu la ședințele Biroului Politic Central, care punct din Statut îi conferă acest drept? Dacă este să fie curmat răul, el trebuie identificat și printre „curteni”, nu numai în rândul opozanților.

În loc de liniște, din PNL se aude un vuiet continuu. Problema este că nici mesajele taberei Tăriceanu-Chiliman, dar nici „propunerile făcute în nume personal” de Becali, Ghișe, SRS ș.a.m.d nu aduc un plus partidului. Nici măcar amenințările lui Antonescu nu mai pot bloca acest haos de comunicare.

Partidul a obținut un scor foarte bun la parlamentare, dar prima obligație a conducerii PNL este să genereze o nouă strategie, adecvată realități post-electorale. Cruciada antiBăsescu va fi inutilă PNL în 2016, de ea mai poate uza Crin Antonescu în 2014. De altfel, viitorul lui Antonescu în fruntea PNL se va decide anul viitor, acesta urmând ori să ajungă președintele țării, ori să fie înlocuit.

De aceea, mesajele lui Tăriceanu sunt cu bătaie pe termen lung, o poziționare pentru 2014 și nu pentru Congresul care bate la ușa celor din PNL. Nu este naiv, iar scopul său este de genera un val de antipatie în rândul electoratului liberal, dar și printre membrii PNL, împotriva lui Crin Antonescu.

Propunerea privind organizarea alegerilor interne pentru stabilirea candidatului la prezidențiale, reprezintă o declarație de război personal pe care Tăriceanu i-o face lui Antonescu. Fără a-i rosti numele, Tăriceanu spune că acesta nu are calitățile necesare pentru a se instala la Palatul Cotroceni. Răspunsul dur al lui Antonescu demonstrează că mănușa a fost ridicată.

În acest climat de rivalitate internă, dacă nu reușesc să restabilească pacea în partid, liberalii riscă să rateze marile teme politice ale lui 2013. Un astfel de eșec poate poate efecte negative asupra evoluției PNL în următorul deceniu.

Nu trebuie să ai un fler strategic remarcabil pentru a-ți da seama că viitorul partidului depinde de modul în care se negociază revizuirea Constituției, cum se va modifica legea electorală sau cum se va realiza procesul de regionalizare.

PNL încearcă să se comporte ca un partener egal al PSD, să își ceară partea leului, dar luptele interne nu fac decât să îi șubrezească puterea de negociere în interiorul USL.

Cu cât în PNL se va prelungi această stare conflictuală, cu cât războiul Antonescu – Tăriceanu se va accentua, iar tripleta Becali-Ghișe-SRS va născoci noi propuneri năstrușnice, cei care vor jubila vor fi cei de la PSD. Principalul pericol pentru 2016 – 2020 nu va mai fi Traian Băsescu sau creația acestuia PDL, ci chiar partenerii de guvernare de astăzi.

Are PNL pregătit un răspuns adecvat pentru această realitate de fapt?