Prima pagină » Puterea Gândului » Dragnea a rupt pisica în două. Iar pisica se numea…

Dragnea a rupt pisica în două. Iar pisica se numea…

Dragnea a rupt pisica în două. Iar pisica se numea...
Scriam la sfârșitul anului trecut că protocolul de „colaborare și bună înțelegere", semnat de președinte și premier, nu constituie, neapărat, o plasă de protecție pentru Traian Băsescu, ci, mai degrabă, o punere la adăpost a lui Victor Ponta față de viitoarele pretenții liberalo-peciste.

Scriam la sfârșitul anului trecut că protocolul de „colaborare și bună înțelegere”, semnat de președinte și premier, nu constituie, neapărat, o plasă de protecție pentru Traian Băsescu, ci, mai degrabă, o punere la adăpost a lui Victor Ponta față de viitoarele pretenții liberalo-peciste.

Declarația lui Liviu Dragnea, de miercuri seara, abruptă și fără echivoc, dovedește că Ponta a avut în vedere această alternativă. Vicepremierul a răspuns ferm-negativ mesajului lansat în urmă cu două zile de liderul conservator, Dan Voiculescu, care reitera necesitatea suspendării și demiterii președintelui, ca „singură soluție pentru o dezvoltare liniștită a României”. „Voi susține o asemenea variantă”, a anunțat Voiculescu.

Iar Dragnea i-a răspuns. „Cred că liniștea care există acum pe piața politică și colaborarea instituțională dintre Guvern și Președinție nu fac rău României. Toată lumea este mulțumită că instituțiile și oamenii colaborează. Nu văd de ce trebuie să ajungem acolo. (…) În concluzie, USL nu are în plan așa ceva, nu s-a discutat și nu vrem să ajungem acolo”, a denunțat social-democratul soluția lui Voiculescu.

Mai mult, pentru a nu lăsa loc de interpretări vizavi de condițiile în care s-ar mai putea ajunge la ruptură, Dragnea precizează că un atare demers va fi necesar „doar dacă Băsescu ia Constituția, o rupe, o calcă în picioare, îi dă foc și nu mai ține cont de nimic”. Adică, niciodată.

Lucrurile sunt aproape limpezi. E de la sine înțeles că o suspendare a președintelui, în 2013, cu tot balamucul pe care l-ar declanșa o astfel de măsură, ar fi similar cu un cataclism – atât la intern, cât și la extern. Apoi, PSD nu a fost și nu va fi, indiferent cu cine se însoțește ca să treacă puntea către guvernare, un partid de aventurieri; iar ceea ce propune acum Dan Voiculescu ar fi mai mult decât o aventură; ar fi o sinucidere.

Într-o situație de colaps politic și economic, nu pe Voiculescu sau pe Antonescu i-ar reține, în primul rând, analele istoriei, drept vinovați, ci pe Victor Ponta, în calitate de premier și de lider al celui mai important partid din România.

Iar Victor Ponta a început deja să toarcă liniștit, în brațele bătrânei Europe, ca o siameză cu pedigree. La ce bun ar încerca să spargă peretele cu capul tocmai acum, și numai ca să-l scape pe Voiculescu de neliniști și angoase?

Exclus. Dan Voiculescu a pierdut partida. Ponta e pe val, are televiziunea sa – chiar mai multe -, protocol de colaborare, credibilitate în urcare, UDMR în stand-by și un vice cu direcție: „Astă-vară a fost cu totul altceva; o tensiune politică și socială ajunsă la paroxism, care a dus la referendum. Dar anul acesta trebuie să fie unul stabil, cu multă liniște” explică Liviu Dragnea, relaxat.

Păi, liniștea nu trage la somn? Să ne scape nouă ceva?!