Cum s-a stabilit că „seismul” din Coreea de Nord nu a fost un cutremur natural

La doar două minute după ce a fost depistat un cutremur în nord-estul Coreei de Nord, agenția de meteorologie japoneză a avertizat Guvernul cu privire la posibilitatea efectuării unui test nuclear în această țară vecină.

Alte instituții seismologice din întreaga lume au ajuns la o concluzie identică.

În afară de faptul că testul era așteptat de la o zi la alta, această rapiditate de deducție se explică prin localizarea epicentrului și a hipocentrului pe de o parte și prin semnalele detectate care se diferențiază cu mult de cele rezultate în urma unui cutremur natural.

Potrivit coordonatelor geografice oferite de agenția de meteorologie, cutremurul a fost reperat nu departe de locul în care regimul de la Phenian a efectuat deja două teste nucleare în trecut, la 9 octombrie 2006 și 25 mai 2009.

Această regiune din nord-estul Coreei de Nord nu prezintă, în plus, o activitate seismică intensă.

„Am comparat forma seismului de astăzi cu cea a precedentelor cutremure generate de teste nucleare și cu cea a seismului natural cu magnitudinea de 4,6 măsurat în nordul Coreei de Nord în aprilie 2002”, a explicat agenția.

Reiese că seismul produs marți, la ora 11, 57 de minute și 50 de secunde (04.57:50 ora României) are similarități puternice cu primele două, atât în privința locației, cât și a intensității și a formei.

„Deducem că este probabil ca acesta să nu fie un cutremur natural”, a adăugat agenția înainte ca testul să fie confirmat de regimul de la Phenian.

Un seism generează în orice caz două tipuri de unde: una primară sau „P” (supranumită undă de compresie) și una secundară sau „S” (supranumită și undă de tăiere).

În cazul unui cutremur natural, o mică undă primară precedă o undă secundară mai importantă. În cazul unei explozii artificiale și subterane, care poate fi de origine nucleară, unda primară este dimpotrivă bruscă și mai puternică decât unda secundară, abia perceptibilă.

În plus, hipocentrul a fost localizat la mai puțin de un kilometru adâncime, ceea ce este, de asemenea, o particularitate a unei explozii artificiale.

Ministerul sud-coreean al Apărării estimează între șase și șapte kilotone puterea exploziei de marți, față de doar o kilotonă pentru testul din 2006, și între două și șase kilotone cel din 2009.