Majoritatea proprietarilor de afaceri de familie din România estimează o creștere constantă a afacerilor și o dublare a exporturilor în următorii cinci ani, dar ar dori sprijin de la Guvern sub formă de facilități fiscale, garanții sau împrumuturi de stat, pentru retehnologizare, potrivit PwC.
„Antreprenorii și afacerile de familie aduc stabilitate economiei și reprezintă un motor extrem de dinamic de creștere economică, însă simt nevoia recunoașterii rolului lor din partea societății și a Guvernului și așteaptă sprijinul acestuia în promovarea unui cadru legislativ și fiscal stabil și predictibil, precum și investiții sporite în îmbunătățirea infrastructurii și a calității sistemului de învățământ, pentru a-i pregăti mai bine pe viitorii absolvenți pentru realitățile pieței muncii”, conform concluziilor studiului PwC – Family Business Survey România, informează Mediafax.
Studiul arată de asemenea că, într-o piață dificilă, afacerile de familie din România au avut performanțe bune în ultimul an, 71% dintre respondenți obținând o creștere a afacerilor. Mai mult, proprietarii și managerii acestor afaceri sunt destul de încrezători cu privire la perspectivele de creștere pe următorii cinci ani, 61% așteptându-se la o creștere constantă, în timp ce 13% țintesc un avans mai agresiv.
Aproximativ un sfert dintre afacerile de familie românești sunt mai degrabă precaute în ceea ce privește viitorul și plănuiesc să își consolideze structura la nivelul curent al cifrei de afaceri.
Aceste rezultate sunt similare tendințelor globale, 69% dintre respondenți țintind către o creștere constantă, organică, în timp ce 12% urmăresc strategii de creștere mai agresive.
Atunci când vine vorba de provocările întâmpinate de către afacerile de familie, cei mai mulți dintre proprietarii și managerii afacerilor de familie menționează factori din mediul extern, precum condițiile pieței (52%) sau accentuarea concurenței (32%).
Totodată, 42% dintre respondenți sunt preocupați de regimul fiscal și 29% de reglementări și politici guvernamentale.
Într-o notă mai optimistă, preocupările legate de disponibilitatea resurselor financiare, presante la debutul crizei mondiale, s-au atenuat, doar 13% dintre respondenți menționând în prezent acest aspect.
De asemenea, pare să existe o încredere crescută în capacitatea Băncii Naționale a României de a gestiona volatilitatea cursului de schimb, numai 16% dintre cei intervievați menționând această problemă, un procent similar celor preocupați de rata dobânzii.
Confruntându-se în continuare cu o pondere redusă a exporturilor în totalul cifrei de afaceri, companiile de familie românești par mai puțin îngrijorate de criza economică europeană, doar 13% dintre respondenți indicând acest factor drept o amenințare.
În ceea ce privește provocările din interiorul companiilor, respondenții sunt preocupați de recrutarea și retenția personalului (39%), cei mai mulți proprietari și manageri ai afacerilor de familie considerând că au un dezavantaj față de marile companii multinaționale în competiția pentru cei mai bine pregătiți angajați, în special din cauza diferențelor de salarizare și a perspectivelor de dezvoltare a carierei.
Pe de altă parte, 32% dintre respondenți plănuiesc să se concentreze pe reorganizarea companiilor în următorii ani, în timp ce 26% sunt îngrijorați cu privire la capacitatea de producție și abilitatea de a face față comenzilor clienților. Cel mai presant aspect privind managementul fluxului de numerar/controlul costurilor pare să fi fost cumva atenuat, numai 19% dintre respondenți menționându-l, iar 10% concentrându-se mai curând asupra planificării și optimizării fiscale.
În aclași timp, în timp ce exporturile generează aproximativ o treime din PIB-ul anual al României, companiile private nu par a fi foarte conectate la piața externă, în medie doar 15% din cifra de afaceri fiind generată de exporturi, prin comparație cu media globală de 25%.
Acest procent este sub cel înregistrat în țările din sud-estul Asiei, unde exporturile generează uneori peste 50% din cifra de afaceri sau față de cele din Europa de Vest, unde companiile generează 30-50% din cifra de afaceri numai din vânzările către export. Cu toate acestea, există și țări unde companiile private sunt chiar mai puțin conectate la piețele străine, țări care au piețe interne extinse și care sunt mult mai orientate către interior, așa cum este cazul celor din Statele Unite, Canada, Rusia, Brazilia și Marea Britanie.
Antreprenorii români se arată încrezători în îmbunătățirea acestor rezultate, iar estimările privind exporturile indică o creștere de până la 27% din cifra de afaceri în următorii cinci ani. Astfel, afacerile de familie din România vor înregistra cel mai ridicat ritm de creștere a exporturilor din lume (77%), înaintea celor din Grecia (70%), Turcia (64%) și Italia (67%).
În ceea ce privește destinația exporturilor, acestea nu sunt foarte diversificate, 70% dintre respondenții români indicând Europa. A doua cea mai importantă destinație de export pentru antreprenorii români o reprezintă Orientul Mijlociu și țările din Golf (10%), în timp ce Africa și regiunea Asia-Pacific împart locul al treilea ca destinație pentru numai 7% dintre respondenți.
Proprietarii și managerii de firme ar dori ca Guvernul să ia măsuri pentru ușurarea poverii fiscale prin aplicarea de excepții pentru taxarea profitului în cazul profiturilor reinvestite.
De asemenea, aceștia și-ar dori simplificarea, predictibilitatea și stabilitatea legislației și o reducere a birocrației. Altă solicitare pentru guvern se referă la oferirea de susținere pentru accesarea de noi piețe prin garanții de stat, dar și sprijin pentru dezvoltarea afacerii, networking și activități de marketing.
Reprezentanții afacerilor de familie vor de asemenea împrumuturi de stat sau credite fiscale pentru achiziționarea de noi tehnologii care le-ar permite să își crească productivitatea și să facă față mai bine competiției.
În plus, antreprenorii locali resimt inadecvarea sistemului educațional românesc la piața muncii și se arată nemulțumiți de calitatea scăzută a pregătirii noilor absolvenți, 58% dintre proprietarii și managerii afacerilor de familie declarând că aceștia nu au abilitățile potrivite pentru a aduce valoare adăugată angajatorilor.