Frenezie la Cotroceni! Un consilier prezidențial anunță pe blog înființarea unei fundații pentru promovarea valorilor de centru-dreapta și, imediat, mai mulți colegi ai săi încep să țopăie pe rețelele de socializare, strigând: „Vreau și eu, vreau și eu!”. La scurt timp, președintele Traian Băsescu, ușor deprimat după despărțirea de PD-L, află ce fac sfătuitorii săi, dă fuga pe Facebook (God save Mark Zuckerberg! Ce s-ar face politicienii români fără mulțimea și vuvuzeaua virtuale!) și-i binecuvântează încântat. Peste noapte, apare un grup de sprijin și peste 700 de persoane dau Like Mișcării Populare, al cărei prim pas a fost executat cu grație de balerin de consilerul Cristian Diaconescu, băiatul cumsecade al tuturor guvernărilor. Cineva lipsește însă de la botez. Doamna Elena Udrea, eroina de la Romexpo, a anunțat că nu participă și nici cei 2000 de suporteri ai ei nu au forțat intrarea, deși, după pierderea meciului din PD-L, recunosc că au nevoie de altă arenă.
Nimeni nu se îndoiește că Mișcarea Populară nu va rămâne închisă într-o fundație (instituție creată, de obicei, pentru a colecta fonduri), ci va expanda într-un partid politic, la momentul potrivit. Din rațiuni politice și de imagine, lansarea acestuia a fost programată pentru mai târziu, între timp Mișcarea urmând să strângă adepți și să-și difuzeze ideile, astfel încât să pară că partidul se naște sub presiunea publicului și nu este doar rezultatul voinței prezidențiale. Din aceleași considerente, scindarea PD-L se amână, dl Băsescu nedorind să-și îngroașe profilul de destabilizator printr-o acțiune pripită și fără a avea o nouă construcție politică pregătită pentru partizanii săi din partid. De aceea, dna Udrea încă rămâne cu legitimația la PD-L, în coasta unui Vasile Blaga parcă speriat de victorie, dar cu sufletul lângă Traian Băsescu. Când eșafodajul va fi consolidat, migrația va avea loc, ca la un semnal, nefiind exclusă nici ipoteza ca tot partidul să pornească în aceeași direcție, fiindcă divizat și lipsit de pater-ul său, PD-L are, deja, un aer rătăcit.
Dincolo de multele scenarii care se pot face, rămâne faptul că a luat naștere o organizație politică pro prezidențială, ale cărei obiective au fost enunțate de șeful statului la Convenția pedeliștilor și sunt promovate de oamenii săi. De pe fundația Mișcării Populare va începe să reclădească, așa cum a promis, dreapta românească, o construcție care, chiar dacă PD-L l-ar fi urmat în întregime, ar fi purtat același nume. Căci președintelui mereu i-a plăcut să vorbească despre „popor” și este firesc ca noua sa odraslă politică să rezoneze, măcar semantic, cu acesta. Spre deosebire de nășirea ei în baia de mulțime virtuală, creșterea ei va fi anevoioasă, Traian Băsescu având de depășit bariera reală a propriei impopularități.