Tensiunea a continuat să crească în Peninsula Coreea, după al treilea test nuclear nord-coreean, în contextul provocărilor lansate de Phenian și răspunsurilor dure ale Washingtonului și Seulului, născând temeri cu privire la o deflagrație pe care lumea vrea să o considere improbabilă, relatează AFP.
De ce a apărut această intensificare a tensiunilor?
Totul începe cu testele balistic și nuclear, efectuate primul pe 12 decembrie, celălalt pe 12 februarie. Consiliul de Securitate al ONU adoptă pe 7 martie, cu unanimitate, noi sancțiuni împotriva Coreei de Nord. În zilele dinaintea acestui vot, regimul stalinist își multiplică avertizările, amenințând Seulul cu ruperea armistițiului din 1953 și Washingtonul cu un „război termonuclear”. Ulterior, „retorica belicoasă” a Phenianului, denunțată de comunitatea internațională, a continuat să se inflameze.
Pe fond, Phenianul vrea ca Washingtonul să îi recunoască statutul de putere nucleară și să pună capăt „politicii de ostilitate” împotriva sa, rezumă Scott Snyder, un analist din cadrul Council on Foreign Relations.
Manevrele americano-sud-coreene au alimentat criza?
Exercițiul anual Foal Eagle, care se desfășoară de la începutul lui martie și până la 30 aprilie și la care iau parte forțele americane și sud-coreene, a contribuit în mod întâmplător la alimentarea tensiunilor.
O componentă a acestor manevre irită în mod expres Phenianul, deoarece simulează debarcarea unor importante forțe americane în peninsula coreeană, în caz de conflict.
Încă de pe 8 martie, un bombardier american de tip B-52, capabil să transporte o încărcătură nucleară, a survolat Coreea de Sud, în cadrul acestui exercițiu. Phenianul a promis imediat o „ripostă militară viguroasă”, în cazul unei noi survolări. Washingtonul nu vrea să se plieze și nu ratează ocazia să anunțe că, între timp, au avut loc și alte survolări cu avioane de tip B-52, dar mai ales cu bombardiere „invizibile” de tip B-2, un lucru perceput ca un avertisment ferm.
În paralel, pe măsură ce tensiunea crește, în special după amenințările proferate de nord-coreeni la sfârșitul lui martie cu lovirea Statelor Unite și insulelor Guam și Hawaii, Washingtonul a răspuns mobilizând un număr simbolic de avioane de vânătoare de tip F-22, o baterie antirachetă în Guam și două distrugătoare antirachetă în Pacificul de Vest. Fiecare dintre aceste operațiuni a fost anunțată în mod public.
„Acesta nu este un regim pe care să îl influențezi doar prin vorbe dure”, declara un oficial american sub protecția anonimatului.
Care sunt capacitățile balistice nord-coreene?
Nordul, care a reușit să plaseze un satelit pe orbită, la 12 decembrie, nu dispune în acest stadiu de capacitatea de a lansa o rachetă balistică intercontinentală (ICBM).
Majoritatea experților se îndoiesc de capacitatea de lovire a insulelor Guam și Hawaii, dar Coreea de Sud și Japonia sunt în raza de acțiune.
Potrivit Arms Control Association, Phenianul dispune, prin racheta de tip No-Dong-1, de o capacitate operațională pe o rază de 1.300 de kilometri. Pentru tiruri ce depășesc această rază de acțiune, Coreea de Nord continuă să efectueze teste.
Cele două rachete mobilizate pe coasta de est, de tip Musudan, în mod teoretic au o rază de acțiune de 3.000 până la 4.000 de kilometri, dar Phenianul nu le-a testat niciodată.
Ce mijloace militare au Statele Unite în regiune?
Considerabile. În afară de cei aproximativ 28.500 de militari americani staționați în Coreea de Sud și cei aproximativ 50.000 în Japonia, Washingtonul menține aproape 6.000 de militari în Guam, insulă pe care se află o bază pentru bombardiere și submarine, și alți aproximativ 50.000 de militari în Hawaii.
Peste 40 de nave US Navy străbat în permanență Pacificul. Baza navală Yokosuka, în Japonia, este portul portavionului USS George-Washington, a două crucișătoare și șapte distrugătoare. În plus, portavionul USS John-Stennis și escorta acestuia se află în prezent în Singapore, după ce a revenit dintr-o misiune în Golf.
Războiul stă să izbucnească în Peninsula Coreea?
„Războiul nu stă să izbucnească, cel puțin în acest stadiu”, subliniază un oficial american de rang înalt. Nimic pe teren nu sugerează vreo acțiune militară de amploare din partea Phenianului, potrivit Washingtonului.
Ca majoritatea observatorilor, Siegfried Hecker, profesor la Universitatea Stanford, relevă lipsa de conținut a amenințărilor nucleare, exprimându-și îndoiala față de capacitățile nord-coreenilor. „De ce ar lansa un atac nuclear, în contextul în care știu perfect de bine că acest lucru va conduce la devastarea țării și la sfârșitul regimului”, întreabă el.
Însă profesorul nu exclude riscul unui derapaj, printr-o înfruntare limitată, din partea „tânărului și novicelui” Kim Jong-un.