O zi obișnuită: întâi mă trezesc din coșmar. Același coșmar: că dezbat programul guvernului Ponta pentru Sănătate cu dr. Mengele (avea un doctorat pe bune, în antropologie). Deschid ochii și aud arpegiile ministrului Economiei. Mă liniștesc: începe încă o zi de vis.
Apoi aud: „Ieși afară, javră ordinară!”. Mă uit în calendar. Totul e posibil – să te culci în aprilie 2013 și, dacă nu ești atent, să te trezești în octombrie 2010. Verific din trei surse. E 9 aprilie 2013.
„Ieși afară, javră ordinară!” Pe cine strigă oamenii ăștia fără chipie, adunați în Piața Pobeda? Pe Vosganian? Exclus. Omul e ocupat cu Mozart. Pe Ponta? N-au cum. Ei nu știu că s-a teminat demult campania electorală? N-au treabă acasă? (Adevărul e că n-au).
Au descins la București, să ne-aducă profeticul slogan „USL= Urmează Sărăcie Lucie” și să-și ceară lefurile pe ultimele luni. (Țara nu-i putea face pe toți parlamentari, ca pe madam Anghel). Și să se roage de stăpânire să redeschidă Combinatul (fantoma domnului Dan, agitând săculeți cu bani, îi mai bântuie încă).
Vor să-l vadă pe Victor Ponta. Păi, n-au cum. Premierul chiar că-i ocupat. Am încercat să adun – într-o zi oarecare de lucru – orele în care teleguvernează. N-o să vă vină să credeți: nu-i mai rămâne timp nici de-un copy-paste.
Descurcăreți, salariații de la Oltchim au găsit soluția de a discuta cu premierul: taie utilajele, le vând la fier vechi și-și fac televiziune.