Principalul adversar al lui Victor Ponta

Când a semnat pactul cu Traian Băsescu, Victor Ponta a vrut să arate că privește spre viitor și nu spre trecut. Crescut sub umbrela lui Adrian Năstase, cu un socru uns cu toate alifiile, avându-l ca naș pe șeful SRI, și bazându-se pe cel mai mare partid – PSD, Victor Ponta are potențial pentru a deveni în următorii ani principala forță pe scena politică. Botezul în politică l-a primit sub diferite nume: Micul Titulescu, Mickey Mouse, Dottore și Pisicuțul. Le-a depășit, cu ironie, pe toate.

Pentru a ajunge șef la Palatul Victoria, Ponta și-a pus semnătura pe acte de colaborare cu: Crin Antonescu, Gabriel Oprea, Kelemen Hunor și Traian Băsescu. Doar Dan Diaconescu a lipsit din această ecuație, deși „ambasadorii Vanghelie și Hrebenciuc”, lucraseră și în această zonă. Prin fiecare înțelegere făcută, el s-a asigurat că scopul său va fi atins, că are majoritatea necesară pentru a ajunge la Palatul Victoria. Nu a lăsat nimic la voia întâmplării.

După ce a devenit premier, Ponta a conștientizat faptul că Traian Băsescu nu mai reprezintă principalul pericol pentru el. A depășit etapa sloganului „jos Băsescu”, deoarece nu îi mai este folositor. Președintele este perceput drept un personaj din trecut, relativ inofensiv pentru viitor. Mai mult, premierul a înțeles că poate fi un sprijin, un aliat. Pacea pe termen scurt cu Băsescu îi poate asigura o anumită liniște în privința guvernării, prin eliminarea atacurilor care puteau veni dinspre Palatul Cotroceni. Mai mult, cei doi pot face front comun în tentativa de recredibilizare a lui Ponta în plan european.

În schimb, Ponta a înțeles că marea bătălie o reprezintă cea cu Crin Antonescu – care vrea să reprezinte viitorul în această țară din postura de președinte. Prins între Băsescu și Antonescu, Ponta face un abil joc pentru întărirea propriei imagini, dar și a partidului pe care îl conduce. În acest moment, principalul obiectiv politic al PSD în interiorul USL nu este candidatura lui Antonescu la prezidențiale, ci modificarea Constituției, de care depinde regionalizarea țării, dar și întărirea puterii premierului. O eventuală rupere a USL până în 2014, îl poate împinge pe Ponta și spre Palatul Cotroceni

Eșecul referendumului pentru demiterea președintelui l-a pus pe Ponta într-o situație dominantă în interiorul USL. În timp ce obiectivul PSD a fost atins, Crin Antonescu și PNL rămân să aștepte ca social-democrații să își țină promisiunea pentru prezidențiale. Reușita referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu ar fi dus și la o destructurare rapidă a PDL și întărirea PNL.

Dacă pe partea stângă a scenei politice este liniște, PSD-ul lui Victor Ponta rămânând singur, dreapta este din ce în ce mai divizată, PNL fiind concurat de PDL, noua Alianță Dreptate și Adevăr (PNȚ – Forța Civică) și Mișcarea Populară.

În acest context, Victor Ponta se pregătește să fie reales președinte al PSD la Congresul partidului de sâmbătă. De partea sa sunt multe atuuri și va dori să transmită că puterea se află la el. De aceea, bătăliile cu care ne-au obișnuit la Congrese social-democrații vor trece în plan secund. Lumina reflectoarelor trebuie să stea pe Victor Ponta. Nici măcar venirea lui Adrian Năstase nu trebuie să umbrească ascensiunea lui Ponta.

Și totuși Victor Ponta are de învins un dușman care îi poate pune în pericol întreaga carieră politică: guvernarea. Modul în care va reuși să performeze în calitate de premier îi va propulsa sau îngropa cariera politică mai mult decât au făcut-o înțelegerile cu Antonescu și Băsescu.

Victor Ponta este dependent politic de guvernarea pe care o conduce. Bugetul este din ce în ce mai gol, iar din teritoriu baronii încep să strige după bani.