Deoarece a ocrotit cu incontestabilă dăruire mafiile pădurilor de pe întinsul României, personalul silvic – fie că e vorba de un șef de regie, fie de un simplu pădurar – beneficiază, prin lege, de următoarele: spor de risc egal cu 25 la sută din salariul de bază, un fond de premiere egal cu 20 la sută din totalul amenzilor încasate și un altul de 35 la sută din contravaloarea masei lemnoase confiscate, destinat aceluiași scop. Drepturile bănești sunt înscrise în actualul Cod Silvic, iar cel nou „european și aspru”, cum este promovat de ministrul delegat al Pădurilor și Apelor, Lucia Varga, face puțină dreptate în această privință, tăind primele, dar lăsând sporul. Nivelul amenzilor era, oricum, foarte modest (aproximativ 1,4 milioane de euro, conform bilanțului Romsilva pe 2011), dar, chiar și așa, ce stat își mai premiază angajații complici la un jaf de 10 miliarde de euro, în 20 de ani?! Eu nu cunosc vreunul.
Mama pădurilor afirma zilele trecute, la Oradea, că „dacă un pădurar sau un inspector silvic sunt prinși și dovediți că au fost parte la furtul de lemne, riscă cel mult tăierea a 30% din salariu sau o analiză în comisiile de disciplină în urma căreia nu pățesc nimic”. Adică furtul ar fi asimilat, în acest domeniu, abaterii disciplinare și nicidecum infracțiunii, cum este regula generală. Doamna ministru descrie, probabil, realitatea roză din teren, sărind peste prevederile Codului Silvic în vigoare, care stabilește că „Maximul special al pedepselor se majorează cu 2 ani, în cazurile în care infracțiunile prevăzute la art.106-113 sunt săvârșite de personal silvic”. Iar articolele respective trimit la închisoare pe oricine intră ilegal cu drujba, pixul, gaterul ori camionul în fodul forestier, numărul anilor înmulțindu-se proporțional cu prejudiciul, ajungându-se până la 16 după gratii, când valoarea pagubei depășește de cinzeci de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă „pe picior”, la data comiterii faptei. Noul Cod nu este deloc mai drastic cu infractorii, dar trasează, în plus, personalului silvic de la nivel central și local, obligația de a sesiza organele în drept, cu privire la faptele pe care se presupune că le-au constatat.
Există așadar o lege împotriva defrișărilor sălbatice, numai că nimeni nu vrea să o aplice. Modificările aduse acesteia și despre care doamna Varga spune că vor reduce cu 50-60 la sută tăierile ilegale sunt doar o glumă pentru mafie. Nu vor mai avea voie camioanele cu lemne să circule noaptea. Păi cele mai multe circulă ziua și se salută din faruri cu mașina poliției, iar pădurarul le face cu mâna. Sau nu se vor mai vinde bușteni direct din pădure ori de la marginea ei, ci din depozite sau platforme special amenajate. Foarte drăguț, dar pe hoți nu-i interesează, ei nu vin să cumpere la licitație, ci să fure. Dacă articolele din noul Cod Silvic ar fi dezbătute la umbra unui brad, în Harghita, ar fi distracție mare.
Mafia lemnului este atât de bine structurată și sudată, sumele rulate atât de mari, interesele și complicitățile politice atât de înalte, încât nici Parchetul, nici DNA nu s-au încumetat s-o atingă. E ridicol să credem că va pica atacată de doamna ministru cu pămătuful. Se impun măsuri radicale: destituirea tuturor acelora care gestionează prost fondul forestier, indiferent ce poziție ocupă; sesizarea parchetelor cu privire ilegalitățile săvârșite în teren, dar și în legătură cu emiterea unor acte a căror aplicare a avut consecințe grave, chiar dacă e vorba de ordonanțe sau ordine ministeriale; creșterea pedepselor minime pentru lucrătorii silvici care nu constată sau bagatelizează ilegalitățile; recuperarea prejudiciilor prin confiscarea averii acestora din urmă, în cazul în care se dovedesc complici; creșterea pedepselor minime pentru furtul în formă organizată, cu mai mult de doi infractori; confiscarea mijloacelor folosite la comiterea ilegalităților – drujbe gatere etc; înființarea jandarmeriei pădurilor bine remunerată, antrenată și dotată; alte măsuri împotriva proprietarilor de păduri și responsablilor din partea statului, fiindcă mafia n-ar fi atât de puternică, dacă statul nu ar fi atât de cooperant.
Europeanul Cod Silvic al doamnei Varga nu se potrivește cu România. El arată că voința politică de a tăia răul de la rădăcină e aproape nulă. Meritul real al noului Cod este acela că, schimbând termenii de inventar, va calcula câtă pădure am pierdut de fapt.