Ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova, are tot mai multe probleme cu micile cârpeli. De exemplu, unul din proiectele sale de anvergură este umplerea găurilor din asfaltul străzilor și autostrăzilor. Caz particular, A2, primii 36 de km.
„Noi, în mod concret, dacă ar fi să respectăm ce spun inginerii care merg și fac constatarea propriu-zisă pe drum, ca să avem un covor asfaltic drept, și fără gropi, peste tot, ar trebui să avem patru miliarde de dolari la dispoziție – pe care nu-i avem. Mai mult, acum, de când mă aflu în această postură (de ministru delegat n.r.), știu că în toată Europa, și în toată lumea, cel mai târziu, la patru ani, trebuie să tragi un covor asfaltic pe orice suprafață sau DN. La noi, încă avem noroc că fundațiile drumului – acolo unde există, normal (?!) – sunt bine făcute, și atunci ar trebui înlocuite numai covoarele asfaltice de suprafață; dar noi nu avem suficiente fonduri pentru asta. Pe A2, pe primii 36 de km – cei dintâi construiți în 2004 – 2005 -, covorul asfaltic nu a fost schimbat în ultimii 11 ani, deloc. Nu-mi place să vorbesc despre greaua moștenire, dar acesta ar fi trebuit schimbat de acum trei-patru ani„, a spus Șova, între altele, la emisiunea „După 20 de ani”, realizată de ProTV.
În acest caz, ministrul vorbește totuși de o moștenire complicată, care însă nu i-a parvenit, așa cum lasă să se înțeleagă, pe filiație PDL, ci PCR-PSD.
Acest prim tronson al A2, în ambele sensuri de mers, început înainte de ”89 și finalizat în 2004, a fost realizat din dale de beton. În timp, au apărut, din cauza soluției constructive aplicate, două probleme grave: găurile, tot mai mari, în beton, și lărgirea prin eroziune a rosturilor între dale. În consecință, pe acest tronson, nu se poate vorbi despre schimbarea covorului asfaltic de suprafață, nici în ultimii 11 ani, nici în ultimii patru-cinci ani, ci despre remedierea problemelor apărute, ori de câte ori este nevoie.
Treabă făcută în bătaie de joc
Gândul a fost la Km 36-37, de pe A2, și a observat că problemele au fost remediate; dar cu o lipsă de profesionalism și într-o bătaie de joc demne de remarcat.
Atât gropile, cât și rosturile – transversale pe sensul de mers – au fost încărcate cu asfalt. Dacă umplutura gropilor s-a aliniat cumva la nivel, rosturile au devenit un fel de rulouri peste care, țopăind peste 20 de kilometri, conducătorii auto se simt ca într-o șeniletă.
Suspensii, bucșe, creieri și dinți, totul, clănțăne la unison în această sacadare necontenită.
Lipsă de profesionalism cu „marcaj”
Interesant este că, în loc să-și facă treaba cu aplicație, responsabilii cu întreținerea autostrăzilor au avut grijă – ei înșiși consimțind că au făcut lucru de mântuială -, să-i avertizeze pe șoferi printr-un marcaj, postat între cele două sensuri de mers, că urmează „Drum denivelat”. Un lucru mizerabil făcut – din banii puțini ai ministerului, aruncați fără „rosturi” între dale de beton.