Protestul de la Poștă, între „nu-mi tăiați din leafă” și „concediați-l pe colegul”

A doua zi de proteste spontane ale angajaților Poștei Române le-a dat acestora un nou prilej să-și spună nemulțumirile, cea mai invocată fiind legată de salarii, și să vină chiar cu propuneri privind concedierile, pe principiul „să-i dea afară pe cei în pragul pensiei”.

Marți dimineață, București, Oficiul Poștal nr. 39 din Șoseaua Iancului. În fața unității s-au adunat, ca și luni, aproximativ 50 de salariați de la Poștă.

Stau de vorbă, în grupuri, în așteptarea unor vești. Nu știu exact ce se va întâmpla azi sau mâine. Nu știu cât va continua greva și nici unde discută liderii lor cu directorii. Au auzit, însă, că se poartă negocieri.

Limpede e un singur lucru: oamenii nu sunt de acord să le fie reduse lefurile, „și așa mici”, să le fie micșorat programul și să fie dați afară o parte din ei.

„Vor să ne reducă programul de muncă, pe hârtie, să ne ia sporurile și să muncim la fel. Oricum, și acum, nu muncim doar opt ore. Noi muncim câte 10, 12, 14 ore pe zi. O să stăm aici până când sunt de acord să discute cu sindicatul și să semneze, negru pe alb, nu vorbe, că nu vor da afară dintre noi”, spune o femeie în vârstă de 47 de ani.

Tot ea, revoltată de faptul că și-ar putea pierde slujba, avansează și o soluție: „De ce nu-i scoate pe cei care mai au puțin până la pensie, că sunt și foarte mulți, fără să dea afară pe unul de 40-50 de ani, pe care nu-l mai angajează nimeni? Sunt oameni care trebuie să iasă la pensie exact câți trebuie să dea afară. De ce îl dă afară pe ăla de 50 de ani? Cine-l mai angajează?”.

Revolta femeii are și iz de resemnare, pentru că tot ea adaugă, cu glas scăzut: „Am auzit că, azi, nici la 35 de ani nu te mai angajază…”.

Din grupul alăturat, o voce punctează condiția încetării grevei. „Până nu vine o hârtie scrisă de la companie, nu începem lucru. Suntem mai mulți ca ieri și o să mai vină”.

În altă parte a trotuarului, în fața geamurilor oficiului poștal, angajați în uniforme ușor decolorate sprijină gărdulețul de lângă spațiul verde și dezvoltă aceeași temă. Arătați cu degetul sunt, invariabil, cei din conducerea Poștei Române.

„Vor să ne plătească șase ore sau patru ore și să ne ia din salariu. După ce că avem salariu mic, io am 40 de ani de poștă și am 1.200 de lei, vrea să-mi ia și din ăștia. Reprezentanții noștri nu vorbesc cu noi. Noi suntem de la alt oficiu și am venit aici. A intrat și Tranzitu’ în grevă. Nu vom intra în birouri până nu ne dă un răspuns concret”, le răspunde o femeie cu părul alb unor trecători care vor să știe când se va relua programul Poștei.

Un alt angajat comprimă motivele protestului în câteva vorbe. „De prea multă șpagă, d-aia suntem aici”.

În apropiere, un negociator de la Jandarmerie află de la un protestatar despre ecourile grevei în rândul celor care așteaptă pensia de la cei care nu mai vin să o aducă. „Uite, dom’ le, m-a sunat un pensionar și mi-a urat succes. M-a sunat să vadă dacă începem pensiile și i-am spus că încă nu știm nimic. Nici pentru azi nu am știut nimic. Mi-a urat succes. Până și ei, dom’ le, înțeleg…”.

O colegă a celui care stă de vorbă cu negociatorul dă consultanță unei doamne venite să trimită câteva plicuri, undeva în țară.

„Nici cutiile poștale nu le ridicați? N-are rost să le bag acolo…Îmi spuneți măcar dacă îmi mai trebuie un timbru sau ceva ca s-o trimit?”.

„Da, vă mai trebuie un timbru de 1,20 lei”.

Spontan sau nu, protestatarii atacă și subiecte domestice. Se discută situația copiilor, starea lor de sănătate, cum se descurcă la școală, se vorbește la telefon cu rudele și colegi din alte oficii.

„Dacă tot nu încep pensiile, veniți încoace. Dacă nu vreți și nu înțelegeți, nu o să rezolvăm nimic”, sună îndemnul telefonic al unui tânăr salariat, către un coleg.

Periodic, cu o precizie de ceas elvețian, discuțiile din grupurile de protestatari sunt întrerupte de pensionari îngrijorați că nu le sună poștașul la ușă.

„Da’ pensiile se dau?”, întreabă un bătrân.

„Ei, până la dumneavoastră, mai e…S-o rezolva cumva”, răspunde un grevist, cu referire la „norocul” pensionarului al cărui nume de familie începe cu „Z”, nu cu „A” sau „B”.

(Serviciul Foto al agenției MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini)