Șeful Clinicii de chirurgie și transplant hepatic Fundeni, prof. dr. Irinel Popescu, a declarat, în emisiunea „După 20 de ani” difuzată duminică de Pro TV, că el câștigă între 1.000 și 2.000 de euro pe lună și că nu ar putea pleca niciodată de la locul de muncă actual.
Întrebat în emisiune cât câștigă pe lună, Popescu a răspuns că „undeva între 1.000 și 2.000 de euro, ca echivalent”.
Referitor la posibilitatea de a pleca să lucreze în străinătate, pentru un salariu mult mai mare, el a spus că nu ar putea „funcționa” în afara Spitalului Fundeni. „Nu m-aș putea integra în niciun alt colectiv”, a adăugat el, subliniind că, dată fiind vârsta pe care a împlinit-o (60 de ani – n.r.), nu va mai primi oferte pentru a munci străinătate.
În contextul salariilor relativ mici din sistemul sanitar românesc, în emisiune a fost abordat și subiectul plăților informale – bani sau „atenții”.
Profesorul Irinel Popescu a ținut să sublinieze că ideea de a condiționa actul medical este absolut condamnabilă, precizând pe de altă parte că plăți informale există și în state avansate.
„Franța a făcut chiar public lucrul ăsta”, a adăugat el, în opinia căruia există o tendință ca această categorie de plăți să se ducă spre țări în care „nu ne-am fi așteptat să existe plăți informale”.
Șeful Clinicii de chirurgie și transplant hepatic Fundeni a mai spus, legat de același subiect, că sunt și câteva țări care „scapă” de plățile informale, cum ar fi „Statele Unite și, probabil, Germania”.
„Cu cât sistemul este mai organizat, cu cât țara este mai bogată și mai puternică din punct de vedere economic, găsește mecanisme să plătească actorii sistemului sanitar la nivelul la care aceștia să nu apeleze la plăți informale”, a explicat prof. Irinel Popescu.
Discuțiile au atins apoi cazul particular al personalului care ajută la prelevarea organelor în programul de transplant autohton, despre care Popescu a confirmat că nu are „varianta” plăților informale.
Prof. Irinel Popescu a explicat că, pentru ca aceștia să fie plătiți mai bine, nu este vorba despre „a transfera o parte din banii actuali, ci de a mări bugetul alocat programului de transplant”.
„Pe termen lung, societatea românească recuperează aceștia bani, de pe urma vieților salvate, a sănătății redate unor astfel de bolnavi care se reîntorc în câmpul muncii, produc și plătesc taxe”, a conchis Popescu.