Schimbarea reședinței lui Gigi Becali din Pipera la Penitenciarul Rahova înseamnă pentru fotbalul românesc ceea ce scurtul periplu al fostului premier Adrian Năstase la Jilava a însemnat pentru politică. A arătat că se poate. Că băieții mari, cu averi nebuloase, obținute din vânzări anterioare, mai trebuie să stea puțin și după gratii, măcar ca reparație morală pentru societate, dacă nu drept pedeapsă echitabilă pentru toate potlogăriile pe care le-au făcut, din jilțurile puterii.
Gigi Becali este al doilea mare rechin, după Adrian Năstase, în cazul căruia justiția română a arătat că funcționează, chiar și în domenii considerate intangibile și mafiote din oficiu, în România: politica și fotbalul.
Sigur, pentru unii amețiți de emanațiile studiourilor de televiziune, pentru care principala întrebare este „dar de ce tocmai acum, domnilor procurori/judecători?”, asta nu înseamnă că există magistrați care își fac treaba, ci doar că justiția „băsistă” sau „magistrații lui Ponta” le-au venit de hac unor bieți îngeri, decăzându-i la stadiul de „deținuți politic”.
Becali a fost condamnat a doua oară, tot la 3 ani, ca și în cazul sechestrării hoților care i-au furat limuzina, de data asta pentru valiza cu euro pentru fotbaliștii de la U Cluj și Gloria Bistrița. Gigi Becali s-a ales și cu banii luați, șpaga de 1,7 milioane de euro urmând să fie confiscată de autorități. Victor Pițurcă, antrenorul echipei naționale, a scăpat ca prin urechile acului: un an cu suspendare, pentru că a semnat cu bună știință un contract fictiv care era menit să acopere șpaga către fotbaliști.
Aproape din senin, în ultima lună, fotbalul românesc pare că a intrat într-o nouă epocă: cea a perspectivei unui loc la răcoare, cu vorbitor, cu vizite regulate și cu pachețele de acasă.
Puțin a lipsit, luna trecută, ca Jilava să nu devină un spa cu table, poker și pariuri fotbalistice, în care Gigi și verii săi – Giovanni și Victor, alături de Cristi Borcea, Copos și MM Stoica, să se recreeze câțiva ani buni, laolaltă. Magistrații au decis însă rejudecarea dosarului „Transferurilor” la instanța inferioară.
Zilele trecute, toxicul personaj Mitică Dragomir, șeful Ligii de Fotbal, a tremurat și el. În dosarul șantajului făcut de șeful Antena Group, a ieșit la iveală un contract care are toate condimentele specifice unei șpăgi puturoase: șeful Ligii I a luat 3,5 milioane de euro la restaurantul său, de la RCS-RDS, companie care lupta pentru drepturile de transmisie a meciurilor de fotbal.
Înmuiat tot, Mitică s-a dat lovit: nu mă băgați la mijloc în șantajele voastre, elefanți mari și răi! Mitică a spus însă totul procurorilor, când a văzut că „ăia știau mai mult decât știam eu”, după cum a declarat singur după ce a ieșit de la DNA. Colaborarea intempestivă cu justiția nu îi garantează însă lui Mitică o clemență totală, ci poate doar o pedeapsă redusă, în cazul în care procurorii vor descoperi că RCS-RDS a pompat de fapt șpagă în restaurantul lui Dragomir, nu capital de rulat pentru binele unei afaceri.
Pe de altă parte, elanul justiției în domeniul fotbalistic a coborât de la vârf și de la mizele puternice, până jos, la jucători, atingând cote ridicole: jucătorul Gabriel Tamaș a primit interdicție să părăsească țara timp de 30 de zile, după ce a spart o ușă de bloc și a adormit pe scări. Justiția nu a stabilit încă dacă starea de agitație i-a fost provocată de alcool, de droguri sau de presiunea imensă a amicalului cu Trinidad-Tobago.
Această schimbare de perspectivă justiție-fotbal ar putea să aibă nesperate efecte benefice și în politică, din punctul de vedere al celor care cred că hoții și corupții trebuie să plătească. Justiția pare că a intrat în faza în care nu se mai ferește „să dea cu executare”, nu mai scaldă ani de zile dosarele grele, preferând să spună clar: a fost sau n-a fost.
PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU