Biserica Greco-Catolică cere să fie trecută în Constituție la constituirea și modernizarea statului

Biserica Greco-Catolică cere să fie menționată în Constituție la articolul privind rolul Bisericii Ortodoxe și al Casei Regale „în constituirea și modernizarea statului român”, solicitând totodată ca libertatea religioasă să fie definită „urmând exemplul Convenției Europene a Drepturilor Omului”.Cele două amendamente sunt menționate într-o scrisoare trimisă miercuri de liderul Bisericii Greco-Catolice, cardinalul Lucian Mureșan, lui Crin Antonescu, președinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituției.

„Dacă viitoarea Constituție se dorește a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituții la constituirea și modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat”, spune cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

În scrisoarea trimisă lui Antonescu se arată că, în cazul în care viitoarea Constituție sau preambulul acesteia va conține articolul „România recunoaște rolul istoric, în constituirea și modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe și al celorlalte culte religioase, al Casei Regale și al minorităților naționale”, acesta să fie completat astfel: „România recunoaște rolul istoric, în constituirea și modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice și al celorlalte culte religioase, al Casei Regale și al minorităților naționale”.

În acest context, cardinalul Lucian face, în scrisoare, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus „pentru prima dată termenul de «națiune română» la 1737”, continuând cu Școala Ardeleană, care a „format conștiința națională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare națională de la 1848 și terminând cu aportul în Unirea de la 1918 și lupta împotriva „comunismului și sovietizării țării”.

În legătură cu al doilea amendament propus, liderul Bisericii Greco-Catolice spune în scrisoare că „textul Constituției din 2003 nu definește în termeni pozitivi ce e libertatea de conștiință sau religie, ceea ce face acești termeni neclari”.

În aceste condiții, se propune înlocuirea art. 29 din Constituția din 2003 („Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale. Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc”) cu textul bazat pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor”.

„Definirea libertății religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat». Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declarației de la Alba Iulia. Chiar și după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioșii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-și putea practica credința liber și nestânjenit în România. Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toți românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleași drepturi în România”, este argumentată, în scrisoare, cea de-a doua propunere.