Julian Assange recunoaște „impasul” în care se află, după un an de refugiu în ambasada Ecuadorului

Julian Assange se refugia, pe 19 iunie 2012, în ambasada Ecuadorului la Londra, de unde, după un an, fondatorul WikiLeaks afirmă că se consideră urmărit de „răzbunarea” Statelor Unite și recunoaște „impasul” în care se află, un impas care poate dura luni sau chiar ani, relatează AFP.

„Cer doar să fiu tratat ca o persoană normală, decât să văd considerații politice care să compromită deciziile judiciare”, a precizat australianul în vârstă de 41 de ani într-un interviu acordat pentru cinci agenții de presă, inlcusiv AFP.

Activistul cibernetic a fost arestat pe 7 decembrie 2010, la Londra, în virtutea unui mandat de arest emis de Suedia, țară unde este acuzat pentru comiterea unor agresiuni sexuale, acuzații pe care le-a respins.

El a petrecut zece zile în închisoare și 590 de zile sub arest la domiciliu, după care a obținut azil politic din partea Ecuadorului.

În prezent, Assange trăiește în continuare cu teama că va fi transferat în Statele Unite, unde ar urma să fie judecat pentru publicarea a sute de mii de documente diplomatice și militare pe WikiLeaks.

Explicând „impasul geopolitic” din jurul său, refugiatul menționează confuz „dorința de răzbunare” a Statelor Unite, „prăbușirea statului de drept în Statele Unite” și „devotamentul său față de Regatul Unit (…) care nu vrea să refuze Washingtonul”.

În urmă cu 365 de zile, atunci când am intrat în mica ambasadă ecuadoriană, „mă gândeam că voi rămâne aici între șase luni și doi ani”, admite Assange, palid, făcând pauze lungi între propoziții și închizându-și adeseori ochii pentru a accentua fiecare cuvânt.

„Mă gândesc întotdeauna la același lucru”, continuă el, cu o voce subțire și care abia se aude.

Ministrul ecuadorian de Externe, Ricardo Patino, care l-a vizitat cu ocazia acestei aniversări, afirmă că protejatul său arată „suficientă putere pentru a rămâne încă cel puțin cinci ani, în cazul în care nu obține măsuri de siguranță”.

În cadrul unor discuții, la începutul săptămânii, cu omologul său William Hague – care nu s-au soldat cu „progrese substanțiale”, potrivit părții britanice – Patino și-a exprimat speranța că Assange nu va „îmbătrâni și va muri în ambasadă”.

„Este o afacere care pune în joc mândria națională a Statelor Unite, Regatului Unit, Suediei (…) Au existat cazuri similare de blocaje, implicând refugiați politici în ambasade, care au durat aproximativ 12 ani”, dezvăluie Assange, suspinând și retras într-un colț.

Jozsef Mindszenty, cardinal ungar, a rămas blocat timp de 15 ani în ambasada Statelor Unite la Budapesta, în perioada 1956-1971.

Nici în ipoteza improbabilă în care Suedia ar abandona acuzațiile, iar Marea Britanie ar garanta măsuri de siguranță, Julian Assange nu va putea ieși.

„Dacă trec de această ușă, sunt arestat. Avocații mei americani cred că o inculpare secretă a fost, deja, decisă” și validată de un mare juriu, apreciază el.

În schimb, un eventual recurs în fața Curții Internaționale de Justiție „ar putea dura ani de zile”, consideră Assange.

Referindu-se la această situație, Ricardo Patino a declarat că Julian Assange este „victima unei nedreptăți”, iar cazul său constituie „o gravă încălcare a drepturilor omului”, însă nu se va face nimic pentru a fi evacuat din ambasadă „în portbagajul unei mașini (diplomatice) sau printr-un loc subteran”.

„Când Assange va ieși din ambasada Ecuadorului, o va face pe ușa principală. El va ieși prin față, spre țara noastră și spre libertate”, afirmă ministrul ecuadorian.

Așteptând, Julian Assange calculează că fiecare zi de „ședere” îi costă 11.000 de lire sterline (12.800 de euro) pe contribuabilii britanici.

El se declară mulțumit de faptul că „organizația a trecut de la defensivă la atac” și s-a felicitat că alți „eroi” l-au urmat, precum Edward Snowden, care a făcut dezvăluiri cu privire la amploarea programelor americane de supraveghere a Internetului.

Viața sa este dificilă, deși dispune în mica sa camera de o bandă de alergat și de o lampă pentru bronzat. „Ați putea suferi de rahitism, dacă ați fi privați de soare”, a precizat el.

Assange dezvăluie că a găsit o modalitate de a-și prelungi lupta, prin muzică, împreună cu grupul portorican Calle 13. „Noi lucrăm la un cântec interesant consacrat noilor politici care rezultă din influență Internetului și privind manipularea informației de către presă”, a menționat el.