ProSport împlinește 16 ani. Retrospectiva celor mai importante momente care au ținut prima pagină, din 1997 până azi

„Aruncați-le batista!” lui Nașu și lui Mitică!

Presa scrisă rămâne locul în care s-a strigat fără reținere „Jos Mitică! Jos Nașu!” În 2003, ProSport le-a cerut oamenilor să le fluture batista albă. În 2012 am făcut același lucru. Poate părea unul dintre eșecurile presei, cei doi sunt în continuare acolo. În realitate, e un succes. Are puterea de a protesta și astăzi. N-am abandonat nicio clipă misiunea de a scoate la iveală neregulile din fotbal: fie că vorbim de blaturi, de dopaj sau, mai nou, de pariuri. Despre toate ați citit mai întâi în presă, ba chiar putem spune că în presa scrisă și, fără lipsă de modestie, despre toate ați citit mai întâi în ProSport. N-am protejat nicio echipă de dezvăluiri, indiferent de numele ei sau numărul suporterilor. Nu ne-am schimbat mesajul în nici unul din cei 16 ani în ce privește aranjamentele, așa cum, puteți vedea, oamenii de fotbal au oscilat între acceptare și negare. Nu vom opri campaniile împotriva neregulilor nici de acum înainte. E posibil ca unele dintre ele să vă supere. Sigur îi vor supăra pe unii oficiali din sport. Dar la un moment dat adevărul va ieși la iveală, așa se întâmplă întotdeauna. Atunci vom privi în urmă mulțumiți că n-am abandonat, deși, vă garantez, nu e ușor deloc! Meseria rămâne însă aceeași.

Campioane contestate

Nici campioanele recente din fotbalul românesc nu sunt lipsite de contestări. Deși e mult mai ușor să aplauzi și să feliciți, nu închidem ochii la nereguli. Chiar dacă a scrie o cronică de meci înseamnă altceva în 2013 față de 1997, la prima ediție, meseria rămâne aceeași.

S-a demonstrat că premierea e mită!

În 2008, pe prima pagină din ProSport anticipam că „Dosarul Valiza” e „Caz de pușcărie!”. În 2013, Gigi Becali a fost condamnat definitiv pentru acest dosar. Alte cazuri se află pe rol. Nu intră în competența presei să condamne, dar intră în obligațiile ei să semnaleze. Fără a semnala neregulile, multe din anchetele actuale din sport n-ar fi avut loc niciodată. Un ziarist sportiv e astăzi un mini-specialist și în drept. Trebuie să fie, inclusiv ca să înțeleagă cine e campioană sau cine va juca la anul în prima ligă. Ne pricepem suficient cât să înțelegem când e ceva penal. Până la urmă, cu specializarea în drept, meseria e totuși aceeași. La 5 ani distanță de la „Dosarul Valiza”, atât pe plan intern, la tribunal, cât și pe plan extern, la UEFA, s-a stabilit clar că premierea e mită. Și, chiar dacă se mai practică probabil, „popularitatea” ei a scăzut drastic. Așteptăm să se dovedească definitiv și comisioanele ilegale din transferuri. Și cazurile de dopaj semnalate. Și zecile, sutele de nereguli făcute de capii fotbalului. În 2003, chiar Hagi spunea: „Fotbalul e bolnav de cancer, iar cancerul e Dragomir”. Zece ani mai târziu, fotbalul tot n-a învins boala. Studiați însă cine mai luptă cu ea!

Dramele care au marcat sportul

Am trăit în 16 ani de ProSport prea multe drame. Unele dintre ele chiar pe teren. Cazul Hîldan rămâne unul dintre cele mai impresionante. Au fost și accidente care au răpus campioni. În plus, trecerea anilor face ca legendele să iasă din prim-plan, să se stingă încet-încet. În 2012, la Gala ProSport am omagiat absolut toți medaliații olimpici ai României. Vom mai face acest lucru. Suntem privilegiați să fim contemporani cu unii dintre eroii sportului. Meseria noastră e aceeași, iar în atribuțiile ei intră și asta.

Olimpiada presei sportive

Jocurile Olimpice rămân vârful de activitate pentru orice ziar de sport. Se nasc noi vedete, se cântă imnul, ies la suprafață sporturi altfel nebăgate în seamă, se descoperă povești incredibile, să trăiesc adevărate drame. Pentru un ziarist sportiv e momentul de maximă satisfacție profesională, chiar dacă efortul e pe măsură. Din anii 90 până astăzi multe s-au schimbat. De la obținerea rezultatelor de pe teletext și transmiterea corespondențelor prin telefonul fix, până la posibilitatea de a viziona integral competiția, șansa de a călători mult mai ușor și trimiterea corespondențelor direct de pe telefon sau tabletă. Meseria a rămas aceeași însă, doar tehnica e alta. Și campionii.

Și fotbalul are campionii săi

A devenit o regulă să fie desființați fotbaliștii pentru lipsa performanței și remarcarea mai degrabă prin viața extrasportivă. Li se reproșează totul, de la absența rezultatelor la mediatizarea excesivă. Dar și printre fotbaliști mai sunt campioni. Ne rămâne în amintire un sfert de finală în Cupa UEFA între Steaua și Rapid, terminat cu imaginea incredibilă a lui Viorel Moldovan consolat de Cosmin Olăroiu. Sau chiar momentul 2011 când trăgeam cu cinci echipe și cu șanse reale la calificarea în grupele Europa League. Fotbalul s-a schimbat radical, dar campioni există în continuare. Iar meseria noastră e aceeași: să îi aducem și pe ei în prim-plan.