Justiția, Transformatorul Guvernului

Cu (Fene)chiu, cu vai, prima remaniere a Guvernului s-a săvârșit azi cu mâna Justiției care l-a condamnat pe ministrul Transporturilor la 5 ani de închisoare. Se împlinesc 26 de zile de când dl. Băsescu spunea într-un interviu următoarele: „Cred că în decembrie vom obține un rezultat bun dacă Guvernul rezolvă punctul care vizează miniștrii cu dosare penale în instanță și care trebuie să plece din Guvern până la următorul raport european pe Justiție. Domnul Ponta mi-a spus că se vor rezolva lucrurile”.

Lucrurile s-au „rezolvat”, cel puțin în prima instanță. Unii îngrijorați de imaginea Guvernului se întreabă de ce a așteptat premierul atât de mult. Răspunsul simplu este: pentru că are de unde să scadă.

De vreo lună-ncoace, premierul se tot pregătește sufletește de momentul pronunțării sentinței în dosarul Transformatorul: știa și un copil care a dat bacul la Bolintineanu că d-lui Fenechiu nu-i cade capul decât dacă este condamnat penal. De ce avea însă dl. Ponta nevoie de acest OK al judecătorilor, când fiecare zi cu dl. Fenechiu la masă adâncea gaura de credibilitate a Guvernului? Victor Ponta a primit constant semnale să-l schimbe pe Relu Fenechiu, în primul rând din partea Bruxelles-ului. Nu l-a schimbat. Nu a vrut să riște un conflict deschis cu Crin Antonescu. Pe de altă parte, a calculat probabil că prezența d-lui Fenechiu în Guvern vulnerabilizează în primul rând PNL, celălalt partid mare de pe scena politică. Justiția a „rezolvat” dilema d-lui Ponta și așteptările d-lui Băsescu. Fenechiu e out, iar în urma lui rămâne o mare pată care nu-l deranjează pe premierul celui mai cinstit Guvern: este primul caz de ministru în funcție condamnat la închisoare în România.

„Nu regret că l-am menținut pe Fenechiu în Guvern”, a declarat în această seară ziarului Gândul, Crin Antonescu. Nicio surpriză în acest sens! Cu adevărat neașteptat ar fi fost ca acest om cu privire fixă care se dorește președintele României să aibă o tresărire, o dilemă, o umbră de regret. Nu se delimitează de Fenechiu cum nu s-a delimitat de niciunul dintre politicienii-bombă pe care i-a trimis la masa celui mai cinstit Guvern condus de Victor Ponta. L-a susținut până în pânzele albe pe ministrul Culturii, Mircea Diaconu, chiar și după decizia Înaltei Curți în procesul cu ANI, i-a susținut pe ministrul Dezvoltării, Eduard Hellvig, și pe secretarul general adjunct al Guvernului, Dan Mihalache, amândoi declarați incompatibili de ANI. N-a avut vreun scrupul să se înconjoare de turnători notorii la Securitate, precum Dan Voiculescu sau Sorin Roșca Stănescu, l-a permutat pe Andrei Marga în funcții de conducere, până ce acesta a spart toate oalele, de-au ajuns senatorii puterii să-i voteze pensionarea. L-a făcut liberal și l-a vârât în Parlament pe Gigi Becali iar când acesta a ajuns la închisoare ați sesizat vreo tresărire din partea lui Crin Antonescu? Toți sunt buni cât timp se luptă cu Băsescu, singura obsesie a d-lui Antonescu. Moralitatea sau legea sunt mofturi.

Cât despre reacția d-lui Fenechiu, care ne spune acum, după sentința în dosarul Transformatorul, că singurul reproș pe care și-l face este că „nu a tratat cu seriozitate procesul”, ce să spui? Indolență, iresponsabilitate sau sentimentul că nimic nu te poate atinge cât timp ești „pe funcție”? S-a putut la Împăratul Năstase, s-a putut la Războinicul Luminii Gigi Becali, s-a putut la Mogulul Vântu, de ce nu ar putea să fie Justiția și Transformatorul Guvernului?

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK