Judecătoarele lui Dinel Staicu au nesocotit grav normele de drept procesual penal – opinie separată

Judecătoarele care au anulat condamnarea la șapte ani de închisoare a lui Dinel Staicu „au nesocotit în mod grav normele de dreptr procesula penal”, se arată în opinia separată formulată la decizia prin care CSM a respins acțiunea disciplinară împotriva celor trei magistrați.

Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a respins, pe 4 decembrie 2012, ca neîntemeiată acțiunea disciplinară împotriva judecătoarelor Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu și Dumitrița Piciarcă, de la Curtea de Apel București, care au anulat condamnarea la șapte ani de închisoare a lui Dinel Staicu, în dosarul fraudării Băncii Religiilor.

Potrivit motivării hotărîrii, dată publicității, vineri, de CSM, „obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raționamentul logico-juridic al magistratului chemat să judece/ instrumenteze o cauză”, iar „opinia pe care acesta și-o formează, în urma raționamentului logico-juridic nu poate fi cenzurată decât în căile de atac prevăzute de lege și nu poate forma obiectul unei verificări disciplinare”.

Secția pentru judecători a reținut totodată că cei trei magistrați nu au acționat cu gravă neglijență.

Decizia prin care s-a stabilit că cei trei magistrați nu au săvârșit abaterea disciplinară „constând în exercitarea funcției cu gravă neglijență, prin încălcarea din culpă în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil a normelor de drept procesual” a fost luată cu majoritate de voturi, însă a fost și o opinie separată în sensul admiterii acțiunii disciplinare.

În opinia separată se precizează că „cele trei pârâte judecătoare, prin pronunțarea deciziei penale nr… au nesocotit în mod grav normele de drept procesual penal ce reglementează instituția contestației în anulare, pe care au transformat-o dintr-o cale extraordinară de atac într-o cale ordinară de atac, prin reanalizarea unei excepții ce a făcut obiectul judecății în fond, criticând de fapt soluțiile adoptate de instanțe cu ocazia judecării cauzei în fond”.

În documentul citat se mai menționează că cei trei magistrați care au făcut parte din complet au admis o cale de atac în afara cadrului legal. „Aparent, temeiul legal care le-a permis acest lucru este articolul 386 litera d Cod de procedură penal- care reglementează contestația în anulare în situația în care există două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Însă din motivarea deciziei pronunțate de complet rezultă că nu sunt date condițiile acestui caz”, se precizează în opinia separată.

De asemenea, în documentul citat se mai arată că „admițând această cale de atac și pronunțând decizia penală pe motivul existenței autorității de lucru judecat, pârâtele și-au arogat prerogative care nu le sunt recunoscute de lege, transformând calea de atac extraordinară a contestației în anulare care a formulat obiectul dosarului Curții de Apel București într-o prelungire a procesului penal, creând practic un nou grad de jurisdicție, în cauza analizată , respectiv un al patrulea grad de jurisdicție neprevăzut de lege”.

Cele trei judecătoare ar fi putut admite contestația în anulare doar în condițiile în care ar fi fost vorba de aceeași faptă și nu de fapte penale, cu conținut obiectiv și subiectiv diferit, dar și cu persoane vătămatee diferite, se menționează în document.

„Apreciem că pârâtele au săvârșit abatere de gravă neglijență. Ele știau că nu au dreptul să analizeze temeinicia hotărârilor de apel și de recurs, iar interpretările pe care au încercat să le dea cu privire al această posibilitate nu își aveau temei nici în legislație, nici în jurisprudență sau doctrina de specialitate- din acest motiv opinia minoritară reține că această culpă este una nescuzabilă. Cu toate acestea, au pronunțat o soluție care a produs o consecință ireparabilă, în sensul că a fost pus în libertate un infractor deja condamnat”, se arată în opinia separată.

Judecătoarele Veronica Cîrstoiu, Dumitrița Piciarcă și Liliana Bădescu, de la Curtea de Apel București, au fost cercetate de procurorii anticorupție pentru abuz în serviciu în legătură cu modul în care au decis anularea unor decizii anterioare ale instanțelor prin care Dinel Staicu, a fost condamnat la șapte ani de închisoare cu executare în dosarul fraudării Băncii Internaționale a Religiilor (BIR).

Dinel Staicu fusese deferit justiției de procurorii Direcției Naționale Anticorupție.

În urma hotărârii din 22 februarie 2012, prin care Curtea de Apel București a anulat condamnarea la șapte ani de închisoare primită de Dinel Staicu, judecat pentru complicitate la abuz în serviciu, precum și mandatul de executare a pedepsei inculpatului, cele trei judecătoare au fost puse sub acuzare.

În final, DNA a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei judecătoare, care, în paralel, erau verificate disciplinar de către CSM.

Cele trei judecătoare din completul Curții de Apel București care au anulat sentința lui Dinel Staicu și-au motivat decizia prin aceea că în cazul acestuia a existat o dublare a procedurilor judiciare, totul începând de la înregistrarea a două sesizări cu același obiect la Inspectoratul General al Poliției Române-București și Inspectoratul Poliției Județene (IPJ) Dolj, însă Direcția Națională Anticorupție ar fi putut evita.

Instanța preciza că dacă s-ar fi avut în vedere adresa Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Craiova care a trimis la DNA-Structura Centrală un referat cu propunere de declinare și de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul 56/P/2006, finalizat cu decizia penală 292/11 martie 2010 a Curții de Apel Craiova – Secția penală, s-ar fi evitat cercetări sau urmăriri penale paralele.

În opinia celor trei judecătoare de la Curtea de Apel București, după ce se pronunță o hotărâre definitivă, iar ulterior se face o nouă judecată pentru aceeași faptă, chiar sub o altă încadrare juridică, și se pronunță o nouă hotărâre definitivă, se impune desființarea celei de a doua hotărâri definitive dată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

„În cauza de față este evident că nu s-a procedat așa. Astfel, s-a ajuns ca, în urma unor disjungeri și declinării, fapte care în substanța lor sunt aceleași, acestea să fie cercetate în mai multe proceduri, neavând importanță că în fiecare procedură s-au dat faptelor încadrări juridice diferite”, au notat judecătoarele în motivarea deciziei.

Curtea de Apel București îl condamnase definitiv, în 4 aprilie 2011, pe Dinel Staicu la șapte ani de închisoare cu executare în dosarul fraudării Băncii Internaționale a Religiilor, instanța reducând cu cinci ani pedeapsa primită de acesta la Tribunalul Capitalei.

Omul de afaceri, care își schimbase numele în Dinel Nuțu, a fost atunci de negăsit, astfel că instanța de executare a pedepsei l-a dat în urmărire națională pe vechiul nume.

Noul nume al lui Dinel Staicu a devenit legal de la 1 aprilie 2011, când omul de afaceri și-a ridicat noua carte de identitate, însă autoritățile au fost informate de această schimbare în 6 aprilie 2011, după ce, la cererea jurnaliștilor, au cerut informații de la Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date.

Astfel, în 7 aprilie 2011, Dinel Nuțu a fost dat în urmărire internațională, pe numele lui fiind emis un mandat european de arestare.

Dinel Nuțu a fost prins în 19 aprilie 2011, în localitatea Mako din Ungaria, ulterior fiind adus în țară și încarcerat la Penitenciarul Rahova.

Acesta a atacat decizia din 4 aprilie 2011 cu o contestație în anulare. Astfel, în 22 februarie 2012, Curtea de Apel București a decis încetarea procesului penal pornit împotriva lui Dinel Nuțu, anularea mandatului de executare a pedepsei emis pe numele acestuia și a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, întrucât există autoritate de lucru judecat, în sensul că o altă instanță s-a pronunțat pe acuzațiile aduse acestuia.

Dinel Nuțu a revenit, din luna aprilie 2013, la numele de Staicu, după ce în martie 2011 își luase numele soției, fapt ce l-a ajutat să plece din țară.

Dinel Staicu este judecat și în dosarul privind prejudicierea Transgaz Mediaș, fiind acuzat, alături de alte persoane, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Catalina Cocolos, [email protected]