PRM dispare, unde pleacă electoratul naționalist?

Încă un război zdruncină din temelii Partidul România Mare. Poate ultimul. Vadim nu mai dispune de resurse. Fidelul din urmă, Funar, l-a părăsit. Tribunul amenință că, decât să i se fure partidul, mai bine îi face „harakiri” la OSIM.

„PRM e înregistrat la Oficiul de Mărci pe numele meu. Badea și cu Bâldea, doi securiști, îl schimbă pe Vadim Tudor? Ăștia sunt pui de găină, mănânc 10 la micul dejun. (…) În spatele lor e Hrebenciuc, care vrea să cumpere partidul de la ei pe două milioane de euro” și „bătrâna caiafă securistă, Dan Voiculescu”.

Ce de securiști într-un singur paragraf…

Explicația lui Vadim este că PSD are nevoie de un partid cu „amprentă” naționalistă, „respectat în Europa”, spre a determina un vot pozitiv la referendumul pentru adoptarea noii Constituții. „Altfel, partidul lui Ponta o să ajungă la 10 la sută”, prezice Tribunul.

Oricum ar fi, cu sau fără Vadim la cârmă, partidul a ajuns la final: dacă îl preia Gheorghe Funar, ca atare, sprijinit de „garda securiștilor pretorieni”, tribunul îl îngroapă la OSIM; dacă Ghiță îl preia și-l mai dă la perie, pe ici pe colo, prin punctele esențiale, schimbându-i, cât să nu se observe, și titulatura, PRM-ul lui Vadim, golit de sens și de „securiști”, va pluti o vreme, în derivă, înghițit, în urmă, de valurile furtunilor electorale.

Cheia desființării PRM?! O altă vorbă a lui Vadim Tudor: „Un om ca mine, care are alături de el atâția ofițeri activi și în rezervă…”.

După cum se spune, fiecare pasăre pre limba ei piere. CV Tudor nu e singurul actor reconstruit de personalitatea rolului interpretat, până la a se identifica cu acesta. Tribunul acuză astăzi implicarea în „furtul partidului” a securiștilor, a locotenenților crescuți la sân, a lui Viorel Hrebenciuc, a lui Dan Voiculescu.

Dar oare, acest partid nu i-a fost făcut cadou, și măcar prin îngăduința de a exista și de a fi înscris la OSIM, chiar de către PSD? Nu a jucat PRM, într-un fel sau altul, ani de zile, rolul brațului ultranaționalist al puterii postcomuniste de la București? Nu a constituit el amenințarea, jignirea, calomnia, șarja critică, atacul la persoană, de cele mai multe ori chiar prin vocea Tribunului, peste tot și împotriva tuturor acelora care „indispuneau” puterea social-democrată, aceasta din urmă neputându-se exprima ca atare?! Nu a fost Vadim pentru social-democrați ceea ce a încercat PNL să facă din Gigi Becali?!

A, că ulterior și prea târziu, Vadim a dorit să se desprindă de PSD, într-un fel sau altul… E adevărat. Iar asta se vede în rolul tot mai mărunt pe care l-a interpretat partidul în anii din urmă; în apariția unei formațiuni marionetă, PP-DD, susținută de ocultă, spre atragerea electoratului PRM; în izolarea și deposedarea partidului și a Tribunului de obiectul muncii de către ACD – PNL-PC, care și-au reactivat componenta naționalistă chiar din postură guvernamentală.

Potate că i-or fi făcut vreun fel de informare „ofițerii săi, activi și în rezervă”, vizavi de interesele PSD, PNL și PC față de „PRM, brand european”. Poate că adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc și că USL chiar a pus ochii pe electoratul naționalist-ponderat, al noului PRM condus de Funar. La urma urmei, când i-a sunat ceasul, a fost îngropat el, comunismul, dar ultranaționalismul peremist…

Sigur, totul e posibil. Dar la fel de posibil este ca Vadim să traiscă și el într-o lume a sa, desprinsă de realitatea politică imediată.

Când și ultimul tău locotenent, omul în care aveai cea mai mare încredere, Gheorghe Funar, devine peste noapte „un șarpe încălzit la sân”, „o canalie față de care, Marko Bela și Gyorgy Frunda par niște gentlemani”, atunci, ceva e putred în PRM.