Candidați la președinție! Avem mare nevoie de dumneavoastră!

De ce mi-am adus tocmai astăzi aminte de povestea asta adevărată? Habar n-am. Adică aș cam ști, dar nu vreau să vă spun.

Profesorul american de literatură Willis Barnstone, hispanistul, a închiriat o limuzină, de la Chigago (unde prietenul său, Borges, ținuse o prelegere în fața studenților), până la Bloomington – câteva ore de mers. (În limuzină, alături de cei doi, nelipsita Maria Kodama).

„Șoferul limuzinei era un bătrânel roșcat și costeliv, cu o jachetă de piele ponosită și o pălărie pestriță, Când ne-am urcat, ne-a luat cu și , pe urmă n-a mai scos o vorbă, până la destinație”.

Borges a vorbit – cum ii era obiceiul – tot drumul, despre orice. Ne putem închipui, cunoscându-i obsesiile: despre întuneric („Eu, orb fiind, nu mai am noțiunea întunericului. Nu știu ce este noaptea. La mine totul este ori albastru-verziu, ori cenușiu gălbui”), despre Cabală („Universul – ca un șir de simboluri verbale, rostite de un Dumnezeu-matematician”), despre Dante („S-a înșelat când a vorbit despre iad, s-a înșelat în legătură cu sensul acelei inscripții de deasupra porții Infernului, din primele versuri ale Cântului Trei: Lasciate ogni speranza, voi ch”entrate. Iadul nu începe acolo, jos. Nu există nici o intrare în viața de apoi. Iadul începe chiar aici, și aici ar trebui să lăsăm orice speranță. Am avea atunci posibilitatea, am avea nădejdea unei clipe oarecare de fericire”). Nu se poate să nu le fi vorbit despre vreun cuvânt rătăcitor (recordarse – „în loc să zici , spui recordarse, adică a lua act de tine însuți>”).

Era anul 1980, în plină campanie electorală. Președintele în exercițiu, democratul Jimmy Carter, urma să piardă în fața republicanului Ronald Reagan. Odată ajunși la destinație, șoferul i-a deschis ceremonios portiera lui Borges. Povestește Barnstone: „A luat poziția de drepți și i-a spus, bâlbâindu-se de emoție:

– D-d-domnule, nu știu nici cum vă n-n-numiți, nici cine sunteți. Dar, vă rog să c-c-candidați la președinție! Avem m-m-mare nevoie de dumneavoastră!”

P.S. Dacă v-ați săturat de concediile altora, vă recomand să citiți cartea din care am citat: Willis Barnstone, „Borges, într-o seară obișnuită, la Buenos Aires”, Editura Curtea Veche, 2002, traducerea Mihnea Gafița)