Marți, 13, e o zi bună ca să te întorci din concediu. Unii spun că în astfel de zile, oamenii, în special politicienii, sunt mai conștienți că-i paște necazul, dovedindu-se, pe cale de consecință, deosebit de atenți și pragmatici.
De exemplu, Crin Antonescu. Președintele Senatului – o instituție în vacanță cât e vara de lungă, pe banii plătitorului de taxe și impozite – și-a sacrificat o zi de concediu pentru a organiza o reprezentație de încălzire și antrenament cu public, în vederea declanșării mega-campaniei sale electorale, fixată pe 31 august.
Sigur, notăm ca exagerat, în acest context, răspunsul Cotroceniului, potrivit căruia Administrația Prezidențială ar fi luat notă de „debusolarea de vacanță” a liderului liberal. O doză meschină de vitrion englezesc… Personal, am avut impresia că Antonescu, deși vag picnit de canicula națională, s-a grăbit la microfon, direct de pe șezlong, ca nu cumva să i se sleiască, de-a binelea, în linguriță, sosul lung al extremismului Jobbik, și să rămână fără gust. Pragmatic, deși trezit târziu, prezidențiabilul a înțeles că acolo ar fi o pâine de mâncat și de transmis, la repezeală, o bezea UDMR-ului, ostilizat extrem după alegeri, când liberalul a refuzat cu obstinație să-i accepte pe maghiari la guvernare.
A înțeles, de asemenea, câte puncte ar putea pierde dacă nu va aborda subiectul, lâncezind în concediu; și, mai ales, ce ravagii de imagine ar înregistra dacă nu va ataca riposta președintelui la adresa declarațiilor belicoase ale liderilor maghiari din România și Ungaria. „Ăsta e provincialism, marginalitate, caricatură, ori România merită să se comporte serios, să fie reprezentată serios, să fie tratată serios, să nu mai fie victima alegerilor în alte țări” a lovit Antonescu, infinit dezamăgit de reacția președintelui. „Ceea ce s-a întâmplat la Miercurea Ciuc este un lucru inacceptabil, dar nu cel mai grav; chiar dacă Vona Gabor e liderul unui partid parlamentar, el nu face parte din guvern!” a apreciat al doilea om în statul român, care părea indignat mai ales de spusele lui Băsescu decât de cele ale lui Gabor.
La final, ca un dressing de sezon, Crin Antonescu a amintit ceva vag despre Elena Udrea, ceea ce a părut conjunctural și încropit.
Spre miezul nopții, însă, la tv, premierul, abia sosit, și el, de pe la Disneyland, ne-a făcut să înțelegem planul. Ca un pick-up stricat, a repetat de vreo 15 ori – să fi fost de 14, să fi fost de 16 – formula magic-electorală: „Băsescu, care vrea s-o facă pe Udrea președinte, sau ce vrea s-o facă…”. Apoi ne-a bulversat deplin: „La presiunea doamnei Udrea-președinte, Băsescu face o mulțime de gafe și se comportă nu ca un președinte de țară, ci ca un individ care are doar un interes politic. (…) N-ai voie să faci asemenea declarații și să-i răspunzi unui extremist iresponsabil ca și tine… Băsescu e la nivelul jos și josnic al unui extremist maghiar. Și a mai spus o mare prostie, aceea cu Moldova, ca să-i dea apă la moară lui Voronin”.
Așa da! Vin al doilea om în stat și premierul României din concediu, cu capsa pusă, într-o marți, pe 13, spun că habar n-au ce s-a întâmplat prin țară, astea 10 zile, de când sunt plecați, pentru că și-au închis telefoanele și s-au odihnit bine-mersi, și-l fac pe singurul rătăcit în meleag, care a avut ceva de replicat – mult, puțin, bine, rău – la adresa unor paranoici extremiști maghiari, adunați în Harghita ca să-și exprime frustrările, albie de porci: că-i „provincial”, „caricatură”, „extremist”, „josnic”, „iresponsabil”, „mincinos”, „nemernic”, „electoralist”, „circar”, mă rog, tot tacâmul.
În rest, că țara e bine, că e pe val, că nici vorbă să fie taxe, decât accize la lux, „la iahturi și la ceasuri”, că nu sunt probleme cu rectificarea bugetară, că vom încasa tot mai mulți bani de la UE, că e lapte și miere, că USL e beton, că toți cei certați unii cu alții – PNL și PSD -, vreo trei sferturi din teritoriu, se vor calma.
Și la final, bomboana: „Îi luăm pe toți și-i împăcăm cu forța. Altceva nu există decât USL vs Băsescu-Udrea” a zis premierul, surescitat.
Vedeți, domnilor Crin și Ponta, d-aia vă-njură unii pe care i-ați făcut cu nervii. Pentru că în fața josniciei politicii, nația nu mai are niciun chichirez!