Alungarea credincioșilor fast food

N-ar fi prima oară când îmi pun întrebarea ce caută sute de mii de români nevrednici în Biserică. Ce legătură au ei cu Dumnezeirea neprefăctă, nepervertită, în timp, de lăcomia unui număr mereu mai important de preoți, care și-au uitat menirea de dascăli, de sfătuitori, de părinți, de clăditori în conștiințe a Cuvântului lui Dumnezeu.

Câți dintre „creștinii de bairam” au deschis, primeniți la suflet, Biblia?! Câți au auzit adâncul suferinței și al durerii?! Câți au buchisit Învățătura? Câți și-au spălat tălpile care îi umblă, necurate, prin tina curților mănăstirești, ori ochii cu care închipuie crucea?

Puțini, de vreme ce puhoi de rătăciți aprind grătare, sfârâie grăsimi de porci peste jarul aprins, dănțuie manele, jucând în piciare mormintele liniștii și ale sfințeniei.

Sărbătoarea bisericească, taina, ruga, evlavia ei, scoborârea în tăcere, au fost înlocuite, de la un an la altul, cu inepția transformării meditației în halimai, în chiot, în abjecția mațului umflat.

Mare de oameni adastă, în umbra bisericii, izbăvirea. Cei mai vrednici se târăsc pe genunchi, își descărnează coatele, uscându-și buzele în penitență și înălțarea rugii către Preacurata. Mintea lor, credința, puterea din suflet, toate se luptă cu răul, cu boala, cu durerea din trupurile celorlalți, din casele copiilor, din viscerele lor.

Alături, viețile jalnice, lepădate de bun simț, de Dumnezeul pe care îl stâlcesc în vorbe și înjurături, degustă carnea și vinul.

După ani de jalnică mărinimie preoțească, în sfârșit, un mirean a fost în stare să pună în rândul ei credința. Cristian Soare, prefectul județului Argeș, a emis un ordin – cu acordul Arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, IPS Calinic -, conform căruia, „în preajma sărbătorii Adormirea Maicii Domnului va fi interzisă camparea în curtea Mănăstirii Curtea de Argeș”, după ce în ultimii ani, mii de oameni veniți din toată țara și din străinătate la slujba de Sântămaria Mare și-au petrecut noaptea în curtea mănăstirii, făcând fripturi, dansând și ascultând muzică.

Sigur, mulți dintre pelerinii de fast food, evacuați de autorități din curtea mănăstirii, dupa slujba de Vecernie, s-au îmbățoșat, s-au revoltat, au cârtit: „Eu am venit din Spania și acum suntem dați afară din curtea mănăstirii. Am făcut atâta drum ca să vin cu familia la Curtea de Argeș, și uite cum se poartă, ne dau afară din curte și nu ne lasă acolo peste noapte. E urât ce se întâmplă” a spus unul dintre „credincioși”.

Un sondaj recent arată că au rămas puțini români departe de Biserică. Nu ne spune însă procentul acelora dintre ei care se bat pe burtă cu Dumnezeu; care vin în Biserică să bea un șpriț cu Maica Domnului; care disting în fumul grătarului bunăvoința Duhului Sfânt; care, în fine, n-au nimic de-a face cu credința în Dumnezeu – se îndoapă pe treptele bisericii cu hrana burților, niciodată cu aceea a spiritului.

Dumnezeu a făcut să mă nasc astăzi, de Sfânta Maria Mare, în urmă cu ceva ani. O naștere în liniște și cumințenie. Mă bucur de lumina limpede a zilei ăsteia liniștit, în înțelegerea spuselor mamei: „Când te-ai născut, clopotele băteau mai tare decât puteai tu să țipi”.

Nici vorbă, atunci, de manele, chiote și bairam.