Oricât de tare ne-am fi obișnuit noi, românii, cu scandalul, cu miștoul, cu isteria politică și socială, cu acest cumplit amestec de perversitate și sarcasm, cred sincer că e deja prea mult. Cred că politicienii au coborât pe fundul societății și zgârmă în noroiul puturos cu bețișoare de santal, ca să nu li se-ntoarcă stomacul pe dos.
O nație bulversată, deprimată și dezorientată se uită la spectacolul grotesc al unor marionete horror, pur și simplu hipnotizată. Nu mai înțelege pauperizarea, buzunăreala, înfometarea la care este supusă. Nu mai decriptează minciuna, nu mai conștientizează că a devenit o masă de manevră, folosită de acești „mentaliști” ipocriți ai politicilor găunoase, la fiecare rând de alegeri. Toate acestea se întâmplă de ani buni, dar mai rău ca acum, mai lipsit de morală ca acum, nu-mi aduc amite să fi fost de când mă învârt în apropierea acestei Cruci de Piatră a politicii românești.
Din țară, din nație, din morală, din moarte, din tot nu a mai rămas decât interesul personal, interesul de partid, foamea de putere, disperarea de a dispune și a nu da socoteală.
Orice am crezut, în afara faptului că moartea va deveni, și ea, la nivel național, sămânță de scandal politic, generatoare de țățisme despletite și de poale puse-n cap. Ce să fie mai lipsit de decență decât să declanșezi un dialog ofticos, plin de patimă străvezie, pe buza unui mormânt abia deschis, indiferent al cui este el?
De când s-a întors din concediu, Victor Ponta nu mai are nuanțe; nu mai are măsură; nu mai are decența necesară, de limbaj și comportament, a unui premier în funcție. Nu poți să te penibilizezi într-un scandal perpetuu, cu acute de țățică ofensată, când te afli în vârful unui guvern care n-a făcut mai nimic într-un an și jumătate, decât să strângă bani din tot mai multe taxe și impozite.
În loc să-ți vezi, decent, de nevoile tale, să sari la gâtul președintelui pentru că „a avut nesimțirea să-l sune pe Brădișteanu, ca să-l trimită în Turcia, să vadă ce face Cioabă, după ce i-a făcut dosar penal”. Asta este preocupare de prim-ministru? Asta e atitudine morală într-o astfel de discuție? Era necesar ca un premier să devină avocatul unui medic specialist, rugat de indiferent cine, să se intereseze de soarta unui român? Și, mai ales, este posibil să susții, din funcția pe care o ai, că președintele unui stat de drept face dosar penal unui medic care tratează adversari politici?!
Păi, dacă e așa, dacă tu, premier, ești convins că președintele dispune în așa măsură de actul de Justiție, de ce nu faci nimic pentru a stopa acest comportament complet nedemocratic? De unde și până unde mai poate fi înțeles demersul coabitării cu un astfel de personaj politic?!
Poate că presa mai exagerează; poate că sunt politicieni care și-au pierdut simțul măsurii, dar nu cred că este inteligent și cușer ca un premier să meargă cu acuzele față de președinte atât de departe, fără a prezenta și dovezi în acest sens. O campanie electorală are limitele ei. Ce impact pozitiv poate avea faptul că-l faci „nesimțit” pe unul care a rugat un medic, profesor în specialitatea lui, să meargă să vadă care este starea unui român aflat într-o situație critică, într-o altă țară; chiar dacă, „nesimțitul”, în acest caz, este inamicul tău, Băsescu?
A, că nu a făcut-o pentru fiecare român aflat într-o astfel de situație. Poate nu a făcut-o. Însă, e posibil să fi făcut același gest pentru fiecare dintre liderii declarați ai unei minorități naționale, indiferent care ar fi fost aceea.