Un referendum pentru liniștea lui Oprescu

Trăim într-un absurd deplin. Dăm bani grei pe organizarea alegerilor de tot felul – locale, parlamentare, europarlamentare, prezidențiale -, ne alegem reprezentanți pe care îi plătim din banul public, ca să nu-și bată capul cu probleme lumești, apăsătoare, umilitoare; să le lăsăm timpul necesar pentru munculița cu creierul, să se gândească doar la ce fel să procedeze cu țara, cu județul, cu administrația locală, ca să ne meargă bine tuturor, să pună țara pe roate. Consecința? Cu banii care le mai rămân, după ce-și pun mofturile la cale, cer organizare de referendumuri, ca să fie scutiți de asumarea oricărei răspunderi; ca să nu mai fie nevoiți să dea socoteală, vreodată, cuiva.

Premierul pasează toate deciziile controversate Parlamentului; Parlamentul zice că n-are niciun rost să dezbată și să decidă până nu află dorințele noastre, ale poporului, cum ar veni, și abia pe urmă să cântărească dacă e bine sau nu ce am hotărât noi – întrucât alesul nostru e stăpânul nostru și, după ce că nu-i arde de muncă și ne cheamă la referendumuri peste referendumuri, mai și decide la final dacă am fost deștepți sau proști, și face tot cum vrea el.

Mai nou, primarul general a înțeles și el că singurul lucru pe care îl poate duce la bun sfârșit este organizarea unui referendum.

După ce ani de zile l-a durut la bască de toate promisiunile ratate, inclusiv rezolvarea situației câinilor comunitari – una dintre cele mai importante „gogoși” ale campaniei sale electorale -, mai nou, după moartea bietului copil hăcuit de maidanezi, și a unei prestații „artistice” lamentabile, ne-a anunțat cu lacrima în ochi că ne scoate la referendum ca să hotărâm în locul lui ce facem cu câinii de pripas.

Acum, după ce înțeleg că i-a prins bine să fie, în hârtii, singurul șef al maidanezilor din București și „organizatorul” muncii ONG-urilor din domeniu – afacere interesantă din multe puncte de vedere și pentru fiul său – Primarul General se spală pe mâini și ne anunță că va face exact cum vrem noi, poporul. „Vă voi întreba: „Sunteți de acord cu soluția radicală?!” Și voi face ce veți hotărî. Voi face presiuni asupra Parlamentului să adopte cadrul legislativ dacă veți decide eutanasierea lor”.

Pesemne că bietul primar nu a avut timp să citească legile în vigoare, acelea care îi dădeau dreptul să ia, până acum, toate măsurile cuvenite ca să nu se întâmple o astfel de tragedie.

Tot așa cum, bieții parlamentarii n-au fost în stare, de șase ani să dezbată și să adopte o lege care le-ar fi permis primarilor, o dată în plus, să facă ordine între maidanezi, iar acum se dau de ceasul morții să înceapă dezbaterea pe vechiul proiect care le zace în sertare de un mandat și jumătate.

Toate aceste specimene de aleși, pentru care plătim bani grei ca să nu facă nimic, se devedește a fi vinovați de moartea acestui copil. Într-o țară civilizată, dacă nu toți, cei mai reprezentativi dintre ei ar fi trebuit să-și dea demisia de alaltăieri.

Nu, nu și-o dau, pe motiv că „asta nu-l mai învie pe copil!”. Până unde să meargă în țara asta cinismul și nesimțirea?!