Efectul cazului Vișinescu: procurorii au redeschis dosarul unui alt torționar al Securității după ce Gândul a relatat cazul

După ce au început urmărirea penală a torționarului Alexandru Vișinescu, procurorii au demarat cercetări față de un alt torționar. De această dată, este vorba de un fost șef al Securității pe numele căruia a fost depusă o sesizare în care este acuzat de omor deosebit de grav. Sesizarea a fost depusă de familia victimei,Alcibiade Diamandi, mort în urma anchetelor Securității.

Curtea Supremă a decis în 2009 că procurorii militari trebuie să înceapă urmărirea penală față de Mișu Dulgheru, șeful Direcției a V-a de Anchete a Securității, în baza unei sesizări penale în care este acuzat că torturile aplicate în cadrul unei anchete din 1948 au dus la moartea lui Alcibiade Diamandi. Timp de cinci ani, procurorii militari au ținut dosarul în sertar. În iunie 2013, dosarul a fost declinat la Parchetul Curții de Apel București. După ce gândul a relatat că dosarul Dulgheru reprezintă un precedent solid care demonstrează faptele torționarilor pot fi anchetate, procurorii au reluat cercetările.

Un răspuns oficial arată că dosarul se află în faza cerecetărilor prealabile începerii urmării penale.

În 2009, Curtea Supremă a decis că pentru presupusa crimă comisă în 1948 fostul șef al anchetelor Securității Mișu Dulgheru încă poate fi tras la răspundere. Judecătorii au explicat că prescripția nu s-a împlinit deoarece în perioada comunistă foștii angajați ai Ministerului de Interne nu puteau fi anchetați și trași la răspundere pentru activitatea de torționari. Curtea Supremă a hotărât că prescripția în acest caz curge începând cu anul 1992.

Procurorii Curții de Apel București au transmis pentru gândul că efectuează acte premergătoare urmăririi penale în dosarul care îi privește pe Mișu Dulgheru, șeful Direcției a V-a de Anchete a Securității, Nicolae Zotescu fost procuror militar, Moise Khane și Nussem Mayer, ambii foști comisari medici.

În 2009, în acest caz Curtea Supremă a decis că nu sunt supuse prescrierii crimele torționarilor comuniști. Prin aceeași decizie din 2009 Curtea Supremă a dispus ca procurorii să înceapă urmărirea penală în dosar, infirmând o decizie de neîncepere a urmării penale dată de Parchetul Militar. Dosarul a ajuns la Parchetul Militar care însă din 2009 până în iunie 2013 nu a făcut nimic. În iunie 2013 dosarul a fost declinat Curții de Apel București.

Recent, procurorii Curții de Apel București au început cercetările. Procurorii au solicitat Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului date despre acest caz.

Citește și:

Interviu cu torționarul Ion Ficior, fostul comandant de la Periprava

Mărturii ale supraviețuitorilor din lagărul de la Periprava

Mărturii ale foștilor gardieni ai lagărului condus de Ficior

Reportaj de la Periprava unde s-a deschis un șantier arheolgic pentru identificarea gropilor comune

Cazul Diamandi: mort după trei ani de anchete

În aprilie 1948, Alcibiade Diamandi a fost arestat de Securitate sub învinuirea de „uneltire contra siguranței statului”. După trei luni de anchete, Alcibiade Diamandi a decedat în condiții suspecte. Oficial, cauza morții a fost infarctul miocardic, nefiind însă efectuată o autopsie.

În 1995, la 47 de ani de la moartea acestuia, soția sa, Florica Diamandi, a depus o plângere penală în care a reclamat că soțul ei, Alcibiade Diamandi, a decedat în urma torturilor la care a fost supus. Plângerea penală a fost depusă împotriva lui Zotescu Nicolae, fost căpitan magistrat, procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar al Corpului II Armată, și a lui Dulgheru Mișu, fost inspector general în cadrul Direcției Generale a Siguranței Statului.

Celor doi li se impută faptul că, fără a fi fost documentată vreo învinuire concretă împotriva soțului său, la 21 aprilie 1948 au dispus arestarea acestuia prin mandatul nr. 3073 din 22 februarie 1948, pentru săvârșirea infracțiunii de „uneltire contra siguranței statului”.

„Pe timpul cercetării cei doi au exercitat presiuni fizice și psihice asupra soțului său. După ce acesta s-a îmbolnăvit de malarie, personalul medical care deservea locul de deținere (Arestul Siguranței din București) nu i-a acordat îngrijirea necesară și tratamentul medical care se impunea, astfel ca la data de 09 iulie 1948 – Alcibiade Diamandi a decedat. Cauza morții, stabilită de medicul șef, fără autopsierea cadavrului, a fost de infarct miocardic. Diagnosticul a fost stabilit în această manieră și pentru a se ascunde faptele de rele tratamente aplicate celui arestat”, se arată în plângerea penală.

Astfel, în 1995, Constantin Diamandi, fiul, și Florica Diamandi, soția celui decedat, i-au acuzat pe Mișu Dulgheru și Nicolae Zotescu de moartea tatălui, respectiv soțului. Cei doi au fost acuzați de infracțiunile de tratamente neomenoase prevăzută de art. 358 Cod penal, lipsire de libertate prevăzută de art. 189 Cod penal, abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 Cod penal, supunere la rele tratamente prevăzută de art. 267 Cod penal, represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 Cod penal și omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 Cod penal.

Parchetele militare: Faptele s-au prescris. Familia a contestat NUP-ul, reușind redeschiderea dosarului

Plângerea a fost depusă la Secția Parchetelor Militare de la Parchetul general pe 21 aprilie 1995, însă după numai 4 zile procurorii militari au răspuns reclamanților că faptele comise de Mișu Dulgheru care a fost șeful Direcției a V-a de Anchete a Securității și de către procurorul militar Zotescu s-au prescris.

Nemulțumită de soluția dată, Florica Diamandi a invocat, într-o scrisoare din 25 martie 1995, că aceasta încalcă prevederile legale deoarece a fost suspendat cursul prescripției pe durata existenței statului totalitar, împrejurare care trebuie asimilată cu forța majoră. Ea a mai arătat că Serviciul Român de Informații i-a permis accesul la dosarul soțului său începând cu data de 28 octombrie 1992.

În paralel, Florica Diamandi și fiul ei au continuat demersurile pentru reabilitarea soțului mort. Astfel că în 1998 au obținut de la Parchetul Militar un document prin care acestă instituție confirmă că în cazul lui Alcibiade Diamandi, „arestat în baza unui denunț anonim, nu se regăsesc probe care să susțină legalitatea arestării sale și nici vreun document de soluționare a cauzei”

NUP-ul din 1995 a fost contestat, procesul care a privit contestația s-a plimbat între instanțele militare și Curtea Supremă. În 2008, Curtea Militară de Apel a admis plângerea împotriva NUP-ului dat în aces caz. Curtea Militară de Apel a dispus ca procurori militari să înceapă urmărirea penală. Decizia Curții Militare de Apel a fost atacată cu recurs de procurorii militari la Curtea Supremă.

Crimele torționarilor nu s-au prescris

Curtea Supremă a analizat și problema prescripției infracțiunilor comise de torționari în perioada anilor `45-`65. Potrivit acestei decizii, prescripția în cazul Diamandi a început să curgă doar din 1992. „Curtea a constatat, pentru motivele expuse mai sus, că prescripția răspunderii penale în cauză a fost suspendată de la momentul săvârșirii faptelor imputate (aprilie – iulie 1948) și până la 01 octombrie 1992 (data abrogării disp. art. 226 alin. (3) C. proc. pen.); după această dată a început să curgă termenul de prescripție de 15 ani, care a fost întrerupt prin dispoziția de citare persoanelor împotriva cărora se îndreaptă plângerea petenților de către Curtea Militară de Apel, conform dispozițiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în dosarul nr. 73/F/2005″, se arată în sentința Curții Supreme din 2009.

Curtea Supremă a decis în 2009 că pe perioda comunismului faptele comise de torționari sunt suspendate de la prescriere. Potrivit judecătorilor de la Curtea Supremă, prescripția faptelor comise de Zotescu Nicolae, fost căpitan magistrat, procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar al Corpului II Armată și Dulgheru Mișu, fost inspector general în cadrul Direcției Generale a Siguranței Statului a fost suspendată în perioda comunismului. În susținerea acestei argumentații, judecătorii au arătat că în era comunistă organele de anchetă au fost împiedicate să investigheze crimele torționarilor.

„Cât timp au avut calitatea de cadre active ale MAI – DGSS sau procuror militar, corect s-a concluzionat că tragerea lor la răspundere penale nu a fost posibilă, în perioada existenței statului totalitar comunist, și datorită poziției și funcțiilor deținute, iar o dovadă a acestui fapt o constituie și poziția adoptată de statul român, la propunerea primului ministru (I.G.M.), în urma unei anchete efectuate de o comise P.C.R. în 1968, de a nu se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor vinovați de stabilirea unui regim penitenciar de exterminare (I.G.M. declarând că „soluția cea mai bună este să lăsăm lucrurile să se îndrepte spre prescripție din punct de vedere juridic, dar să nu luăm o hotărâre, să spunem să nu fie trimis în judecată și împotriva omului să se ia hotărâri politice. Mai sunt câteva luni până la prescripție”)”, se arată în decizia Curții Supreme.

Judecătorii au decis că intervenția politicului în cursul firesc al justiției a constituit o cauză de neînlăturat care a împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale față de Zlotescu și Dulgheru.

În final, Curtea Supremă a dispus ca Parchetul Militar să înceapă urmărirea penală împotriva lui Zlotescu și a lui Dulgheru.

Analiza termenului de prescripție făcut de Curtea Supremă s-a referit la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut la articolul 176 din Codul Penal. Exact pentru aceeași infracțiune omor deosebit de grav a fost sesizat Parchetul Miliatar în cazul Vișinescu. IICCMER a trimis către procurori prima sesizare privindu-l pe torționarul Alexandru Vișinescu. Sesizarea penală a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București. IICMER a depus marți 30 iunie o plângere penală pe numele acestuia în care este acuzat de omor deosebit de grav. Printre victimele care i se impută lui Vișinescu este și fostul lider țărănist Ion Mihalache care a decedat la Râmnicu Sărat în urma torturilor aplicate de fostul comandat.

Vișinescu a fost acuzat oficial de Parchetul General de genocid, pe 3 septembrie, iar Ion Ficior, comandantul lagărului de la Periprava, a fost acuzat de genocid în 18 septembrie.