Nepotul lui Alexandru Vișinescu a declarat, la ieșirea de la Parchetul instanței supreme, că este posibil ca acesta să nu fi dat declarații în dosarul în care este cercetat pentru genocid, întrucât are dificultăți de vorbire, după ce, în decembrie, a suferit un atac cerebral.
Bărbatul, care l-a însoțit pe Alexandru Vișinescu la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a spus, că în decembrie 2013 Vișinescu a suferit un atac cerebal și de atunci a rămas cu dificultăți de vorbire, fiind posibil ca acesta să nu fi putut răspunde la întrebări.
Întrebat concret dacă Vișinescu a dat o declarație marți, în fața anchetatorilor, nepotul acestuia a spus că nu poate răspunde precis, dat fiind faptul că nu a fost în aceeași încăpere cu acesta când a discutat cu procurorii.
Alexandru Vișinescu nu a răspuns niciunei întrebări puse de jurnaliștii care l-au așteptat la ieșirea de la Parchetul instanței supreme.
Torționarul Alexandru Vișinescu a venit, marți, la Parchetul instanței supreme pentru a da declarații în dosarul în care este cercetat pentru genocid, fiind acuzat că, în perioada în care a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, i-a supus pe deținuții politici la rele tratamente și bătăi.
Vișinescu a fost chemat la Parchet pentru a da declarații, după ce în 3 septembrie i-a fost adusă la cunoștință învinuirea. Acesta le-a cerut atunci procurorilor un termen pentru pregătirea apărării.
Parchetul instanței supreme anunța, în 3 septembrie, că Alexandru Vișinescu este urmărit penal pentru genocid, întrucât în perioada 1956-1963, când a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, i-a supus pe deținuții politici la rele tratamente, bătăi și alte violențe, i-a lipsit de hrană, medicamente și asistență medicală.
Potrivit procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a supus colectivitatea reprezentată de deținuții politici încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acțiuni ce depășesc cadrul legal (lipsa medicamentelor și a îngrijirii medicale refuzul de a acorda asistență adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv deținuților, condiții de detenție inumane, rele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți)”.
Procurorii Parchetului instanței supreme au început în 30 august audierile în dosarul torționarului Alexandru Vișinescu. Anchetatorii i-au luat atunci o declarație lui Valentin Cristea, singurul deținut politic de la Penitenciarul Râmnicu Sărat care mai este în viață.
Alexandru Vișinescu s-a născut la Buzău, în 1925, și a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat, pe 30 iulie, Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, pentru omor deosebit de grav.
În 9 august, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a preluat de la Parchetul Tribunalului București, dosarul având ca obiect denunțul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului împotriva torționarului Alexandru Vișinescu. Parchetul instanței supreme a precizat că dosarul a fost preluat având în vedere complexitatea cauzei și volumul mare de activități procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate, în vederea soluționării cu celeritate a acesteia.
Potrivit președintelui executiv al IICCMER, Andrei Muraru, toți deținuții politici închiși în timpul regimului comunist la Râmnicu Sărat „au fost torturați fizic și psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului”, Alexandru Vișinescu fiind „responsabil din punct de vedere penal pentru decesele înregistrate la Râmnicu Sărat în timpul mandatului său”.
Astfel, în urma investigațiilor desfășurate în ultimele luni de către reprezentanții institutului, au fost identificate mai multe probe ce indică faptul că, în perioada în care lt. col. (r.) Alexandru Vișinescu (88 de ani în prezent) a îndeplinit funcția de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956-1963, deținuții politici au fost supuși unui regim de detenție extrem de dur, caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor și a îngrijirilor medicale, pedepsele aplicate pentru abateri de la regulament.
Reprezentanții institutului au arătat că, între anii 1956 și 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat – Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcințeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu, cauzate de colaps cardio-vascular, insuficiență circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecțiuni ale aparatului digestiv – ileus paralitic ireversibil -, așa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriției.
De asemenea, IICCMER a depus la Parchet plângerile deținuților legate de tratamentele primite, așa cum sunt consemnate de referatele supraveghetorilor (plângeri pentru care au primit zile de izolare), ca mărturii ce contrazic documentele legate de vizitele medicale.
Înainte de a fi numit în funcția de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a deținut poziții în sistemul penitenciar, activând în unitățile Mislea și Jilava, la începutul anilor ’50.
Vișinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 – aprilie 1956. Decizia autorităților de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcția de inspector în cadrul aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 și 1976, a deținut funcții de conducere în cadrul închisorilor Ploiești și Ilfov și a predat la școala de subofițeri de penitenciare.
Potrivit IICCMER, Alexandru Vișinescu este primul dintr-o listă cu 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor (DGP) care au exercitat funcții în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc în România.
(Serviciul FOTO al agenției MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini.)