Baroniadă sau descentralizare?

Baronii își primesc tainul pe care îl așteaptă de douăzeci de ani dacă proiectul marii descentralizări devine realitate. Mazăre va primi plajele, Oprescu metroul, primarii o bucată din Poliție și multe sedii și terenuri, iar șefii de Consilii Județene obțin de toate, de la porturi, la control asupra agriculturii, mediului, culturii locale, samd. Toate instituțiile deconcentrate intră în coordonarea Consiliului Județean, iar ei devin cu adevărat baroni. Așa ar putea suna o concluzie rapidă a proiectului descentralizării susținut insistent de vicepremierul Dragnea.

Mizele descentralizării sunt evidente: banii și puterea sau controlul asupra resurselor economice și umane din fiecare județ. Pentru a deveni însă realitate, decidenții politici ar trebui să răspundă următoarelor probleme pe care le ridică descentralizarea.

Prima mare problemă o constituie credibilitatea. Dacă spui că plajele vor ajunge în administrarea Consiliului Local, informația este una neutră, aparent neinteresantă. Dacă o personalizezi și înlocuiești Consiliul Local cu Radu Mazăre, ea poate deveni, pentru un anumit public, interesantă și pe alocuri periculoasă. La fel, când spui că „baronii” (primari, președinți de Consilii Județene) vor numi șefii direcțiilor de agricultură, mediu, cultură, învățământ, se pot trezi anumite suspiciuni. Descentralizarea ar trebui să fie făcută pe bază de principii sau după anumite nume?

Chiar și persoana vicepremierului Liviu Dragnea este una contestabilă la nivel de imagine, existând reticențe în opinia publică față de un proces în care acesta este implicat. Cu atât mai mult cu cât Victor Ponta și Crin Antonescu, liderii de forță ai USL, evită să-și asume public un asemenea proiect politic. De ce nu își asumă USL acest proiect politic, dacă este vital pentru modernizarea României?

O altă slăbiciune a procesului descentralizării o reprezintă sustenabilitatea sa. Cedarea unor instituții fără sursa de finanțare aferentă reprezintă sinucidere rapidă pentru administrația locală. Citez un lider liberal: „de pomană ne bucurăm la gogoașa umflată dacă nu primim și finanțare”. Astfel, o discuție aplicată trebuie să pornească de la modul în care va fi construit bugetul, dacă descentralizarea este un proces cu adevărat viabil din punct de vedere economic.

În ce măsură este necesară descentralizarea în contextul regionalizării? O descentralizare totală, cum este cea prezentă în proiectul vicepremierului Dragnea, ridică anumite semne de întrebare. De ce să ai direcții județene de sănătate, dar și regionale? Unde este competența regiunii, unde este cea a județului? Fără o îmbinare a celor două proiecte se dă impresia că descentralizăm de dragul descentralizării și regionalizăm de dragul regionalizării.

Mentalitatea autohtonă, dezvoltată în spiritul unui centralism bine împământenit, este o alt hop care trebuie trecut. Orice discuție despre descentralizare stârnește un val de rezistență din partea celor obișnuiți că la București se decide totul.

Pentru partide, descentralizarea reprezintă o miză politică. PNL și PSD își numără județele pe care le vor controla și mai ales voturile care vor veni din acestea. Totodată, pentru formațiunile politice există riscul unor jocuri ale unor lideri politici locali în afara politicii dictată de la centru. Prea descentralizat și regionalizat, teritoriul poate întoarce spatele centrului. Iar aici este vorba de control politic.

O altă hibă a proiectului de descentralizare este lipsa consensului asupra asa. Negocierile, consultările au părut că se fac în spatele ușilor închise, în locuri îndepărtate – Tulcea. Lipsa transparenței, un alt minus al acestui proces de descentralizare.

Descentralizarea este binevenită dacă ea va fi transparentă, sustenabilă, constituțională, asumat politic, credibilă, rezultatul unui consens și se bucură de sprijin din partea cetățenilor. Răspunde proiectul marii descentralizării tuturor aceste criterii? Până acum, nu am văzut aceste răspunsuri, ci doar o iritare nejustificată că presa a dezvăluit ce conține proiectul.

Discuția trebuie să înceapă. După 20 de ani, vrem sau nu descentralizare, vrem ca aleșii locali să aibă puterea în mâna lor sau nu?

Dacă sunteți împotriva lui, protestați! Dacă cineva nu vrea ca plajele să ajungă la Mazăre, poate ar trebui să spună asta. La fel cu porturile și cu toate celelalte instituții publice. Proiectul nu este finalizat, încă se poate discuta. Dacă îl omoară politicienii este treaba lor, dar cetățenii ar trebui să înceapă să reacționeze când ceva nu li se pare corect.

Tăcerea, lipsa de reacție sunt mai periculoase decât intențiile celor de la guvernare, de a-și acorda și mai multă putere.