„Domnule Assad, nu vă temeți că veți sfârși ca Nicolae Ceaușescu?” Răspunsul dictatorului sirian

„Dacă m-aș fi temut, aș fi fugit de mult din Siria”. Acesta este răspunsul pe care dictatorul sirian, Bashar al-Assad, îl dă, întrebat fiind de publicația Der Spiegel dacă nu se teme că va sfârși precum Nicolae Ceaușescu, împușcat de „propriii soldați” după un scurt proces.

Într-un interviu publicat luni în ediția de luni a săptămânalului german, jurnaliștii Dieter Bednarz și Klaus Brinkbaeumer îl confruntă pe Assad cu principalele acuzații care i se aduc de către comunitatea internațională. Cu toate că acesta nu este primul interviu pe care Assad îl acordă în ultima perioadă jurnaliștilor occidentali (a se vedea, de exemplu, interviul jurnalistului american Charlie Rose, PBS), el se remarcă prin duritatea declarațiilor – de ambele părți.

FOTO: AFP-Mediafax

„Trebuie să îmi apăr țara” – „Dacă ați fi cu adevărat patriot, v-ați da demisia”

„Domnule președinte, vă iubiți țara?”, este întrebarea cu care Der Spiegel lansează interviul. „Este o întrebare simplă, evidentă. Desigur. Este omenesc să iubești locul din care te tragi. Dar nu este doar o chestiune de relație emoțională, ci presupune și ce poți să faci tu, ca persoană pentru casa ta, mai ales când ai puterea de a face ceva. Acest lucru este valabil mai ales pe timp de criză. Acum, în vremuri în care trebuie să îmi apăr țara, simt cât de mult o iubesc, de fapt”, este răspunsul lui Assad. Pe tot parcursul interviului, liderul sirian încearcă să numeroase ori să își creeze imaginea unui lider forțat să se lupte cu cei – teroriștii, în viziunea lui – care îi atacă țara.

„Dacă ați fi cu adevărat patriot, v-ați da demisia și ați permite începerea unor negocieri pentru un guvern interimar sau a unui armistițiu cu opoziția”, îi atrag atenția jurnaliștii germani, la care Assad răspunde că toate aceste facțiuni care, pentru occidentali, înseamnă opoziția nu reprezintă nici măcar o parte din poporul sirian, iar poporul sirian este, spune președintele, singurul care poate decide soarta liderului său.

În ciuda mai multor întrebări despre disponibilitatea lui de a renunța la putere, în speranța de a pune punct acestui război în care au murit peste 100.000 de oameni, în care s-a făcut uz de arme chimice și care a creat milioane de refugiați, Assad evită un răspuns clar, punând totul pe seama „voinței poporului”.

Refuzând legitimitatea facțiunilor cu care se luptă și pe care le acuză de terorism, Assad spune că „războiul a fost adus în Siria”, nu s-a format acolo. „Pe cine reprezintă acești oameni? Pe ei înșiși sau țările care i-au format? Vorbesc în numele Statelor Unite, al Regatului Unit, al Franței, Arabiei Saudite sau al Qatarului? (…) Acești oameni provin din străinătate, stau în hoteluri de cinci stele și fac ce le spun acele țări. Dar ei nu provin din Siria”.

Întrebat dacă neagă existența unei opoziții la adresa regimului său, preșdintele sirian răspunde că „este normal” să existe. „Dacă nu am opoziție, înseamnă că toată lumea mă susține, ceea ce e imposibil”, adaugă Assad.

FOTO: AFP-Mediafax

„Obama mă acuză de un și jumătate și nu s-a întâmplat nimic”

Despre lipsa lui de legitimitate în fața lumii – exemplul jurnaliștilor fiind acuzele președintelui american, Barack Obama, la recenta Adunare Generală a ONU -, Bashar al-Assad spune că Obama nu poate vorbi decât despre țara lui. „El nu are dreptul să îi spună poporului sirian ce fel de președinte ar trebui să aibă”. Sifdător, atrage atenția că, deși Obama îl acuză de atrocități împotriva propriului popor de mai bine de un an și jumătate, „nu s-a întâmplat nimic”.

Când i spune că este rupt de realitate și, din această cauză, poporul lui suferă, Assad vorbește din nou despre al-Qaida și teroriștii care vin, din ordine străine, în țara lui. Aceștia sunt cei care fac poporul sirian să sufere, spune Bashar al-Assad. Nu are legătură cu președintele Siriei, atrage el atenția. „Ba da, are legătură, pentru că soldații dumneavoastră și sericiile secrete sunt parțial responsabile de aceste orori. Este responsabilitatea dumneavoastră”, intervin jurnaliștii germani.

Singura vină pe care Bashar al-Assad și-o recunoaște sunt „câteva greșeli” în faza incipientă a acestui război, pe când mișcarea protestatară consta în proteste violente. „Toată lumea face greșeli”, se disculpă el.

captură Der Spiegel

„Până la urmă, o minciună e o minciună”

Pe parcursul interviului, intitulat „Până la urmă, o minciună e o minciună” (un citat de-ale președintelui care arată gradul negării), Assad neagă implicarea sa în cele mai cunoscute masacre din acest război, de la Houla și până la atacul cu gaz sarin din suburbia Damascului, din 21 august. De fiecare dată, răspunsul este fie că de vină sunt teroriștii, fie că nu există dovezi că este vina lui. Jurnaliștii îi atrag atenția că dovezi există – de la cele pe care Der Spiegel le-a obținut la fața locului și până la dovezile ONU. „Noi suntem sirienii. Noi trăim aici și cunoaștem realitatea mai bine decât reporterii dumneavoastră. Noi știm ce este adevărat”, răspunde Bashar al-Assad, care îl provoacă pe Obama să vină cu o dovadă, cât de mică, pentru că acum „are doar minciuni”. Iar aceste „minciuni” nu au reușit să convingă poporul american să își susțină președintele într-un atac împotriva Siriei, la fel cum s-a întâmplat și în Marea Britanie.

Rugat să spună clar dacă el susține că masacrele și ororile acestui război sunt vina „celorlalți”, a rebelilor, Bashar al-Assad spune că „realitatea nu este albă sau neagră. Are și tonuri gri (…) Noi ne apărăm țara (…) Greșelile sunt individuale”.

„Legitimitatea unui președinte nu este o chestiune de fraze și declarații. Sunteți evaluat după faptele dumneavoastră. Folosind arme chimice împotriva poporului dumneavoastră, ați pierdut în mod clar legitimitatea necesară păstrării funcției pe care o dețineți”, îi spune Der Spiegel lui Assad, la care acesta din urmă vine cu încă o dovadă a dimensiunii negării în acest regim: „Nu am folosit arme chimice. Este o greșeală. La fel ca imaginea aceasta pe care o creați, că sunt un om care își omoară poporul. Cine nu este împotriva mea? Statele Unite, Vestul, cele mai bogate țări din lumea arabă și Turcia. Iar eu îmi ucid poporul și el încă mă susține! Sunt cumva Superman? Nu. Atunci cum aș putea să mai fiu la putere după doi ani și jumătate? Pentru că o mare parte din poporul sirian mă susține, susține guvernul și statul. Este o parte mai mare de 50%? Nu spun că este vorba despre marea parte a populației. Dar o parte mare înseamnă legitimitate. Este foarte simplu. Unde este un alt lider cu o legitimitate similară?”.

Chiar dacă toate dovezile experților ONU – de la arsenal, la traiectoria rachetelor – indică faptul că numai regimul putea realiza atacul cu gaz sarin din 21 august, Assad spune că aceste dovezi nu înseamnă nimic. „Teroriștii pot fi oriunde”.

„Este absurd!” – „Nu, vă rog, este libertate de exprimare”

Totuși, mai rămâne faptul că, până acum, Assad a negat mereu că ar deține arme chimice, subliniază Der Spiegel. „Nu am spus niciodată că nu avem arme chimice. Am spus mereu ‘dacă am avea, atunci’…Nu am mințit niciodată”, răspunde Assad, lăsându-și interlocutorii consternați.

Felul în care președintele sirian descrie realitatea de la fața locului și modalitatea în care această realitate este văzută de către liderii politici, activiști, jurnaliști și observatorii străini sunt la poli opuși. „Partea dumneavoastră de lume a înțeles mereu o situație foarte greu”. „Poate ezităm în a merge pe varianta dumneavoastră pentru că nu avem încredere în dumneavoastră”, îi atrag atenția germanii. „Mi se pare că Vestul are mai multă încredere în al-Qaida decât în mine”, răspunde Assad. „Este absurd”, spun jurnaliștii. „Nu, vă rog, este libertate de exprimare. Aceasta este opinia mea”, este replica liderului sirian. Pe tot parcursul interviului, Assad a încercat să atace cu „arme occidentale”, precum acest schimb de replici închis de sirian cu dreptul la liberă exprimare.

„Rușii înțeleg realitatea de aici mult mai bine. Germania și Austria au fost cele mai obiective din Europa”

Întrebat dacă el crede că nu are nevoie de Vest, Bashar al-Assad răspunde că are, „dar nu în detrimentul sirienilor sau al prietenilor adevărați, cum sunt rușii. Rușii înțeleg realitatea de aici mult mai bine. Nu îi laud doar pentru că avem relații foarte vechi. Sunt mai independenți decât Europa, care este prea orientată către Statele Unite”. Mai mult, spune Assad, a primit mesaje de la „anumiți europeni” care îl apără și cred varianta lui a situației din Siria, dar nu pot să își facă publică poziția. Germania și Austria au fost, spune el, țările cele mai obiective și mai aproape de realitate în acest conflict și s-ar bucura dacă Germania ar deveni un mediator între comunitatea internațională și regimul Assad.

Victoria în acest conflict este stabilitate în Siria, potrivit lui Assad. „Prima fază este să scăpăm de teroriști. A doua, care este mai dificilă și periculoasă, este să scăpăm de ideologia lor, care s-a inflitrat în anumite părți din Siria”, explică președintele. Soluția, însă, nu mai poate veni pe calea negocierilor, spune el.

copertă Der Spiegel

„Cum trăiți cu această vină, domnule Assad?”

„Comunitatea internațională vă învinovățește pentru dimensiunea acestui conflict, al cărui sfârșit nu se zărește la orizont. Cum trăiți cu această vină?”, întreabă Der Spiegel. De altfel, această întrebare este pusă și pe coperta săptămânalului, peste poza lui Assad. „Nu este vorba despre mine, ci despre Siria. Situația din Siria mă îngrijorează și mă întristează. Aici este îngrijorarea mea. Nu mă gândesc la mine”, răspunde Assad, la care interlocutorii săi încheie tot cu o întrebare despre teamă: „Nu vă temeți câteodată că vi se poate întâmpla ceva precum ce i s-a întâmplat președintele român Nicolae Ceaușescu? După un proces scurt, împușcat de propriii soldați?”. „Dacă m-aș fi temut, aș fi fugit de mult din Siria”, este răspunsul cu care Bashar al-Assad încheie acest interviu.

Cât timp a condus România comunistă, Nicolae Ceaușescu a fost în numeroase „vizite oficiale de prietenie” în Siria, condusă atunci – și până la moartea sa, în 2000 – , de tatăl lui Assad, Hafez. La rândul lui, Hafez al-Assad i-a întors lui Ceaușescu vizita și a venit, în 1977, la București (vezi foto).

FOTO: comunismulinromania.ro

CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis