Democrația opțională a domnului Ponta

Nu dorește Victor Ponta să organizeze alegeri, nu avem alegeri. Nu contează că legea prevede că Guvernul trebuie să anunțe data alegerilor la 90 de zile după vacantarea unui colegiu. Nu contează că Autoritatea Electorală Permanentă a informat de două ori Palatul Victoria despre această situația și a propus date pentru aceste alegeri. Ponta le-a ignorat de fiecare dată.

Premierul a brevetat democrația opțională, în care textul de lege și suveranitatea voinței cetățenilor depind de bunul său plac. Respectarea legii nu reprezintă o obligație pentru Victor Ponta, dacă nu sunt prevăzute și sancțiuni, ci doar o recomandare, de care poate ține cont sau nu.

Avocat, procuror, om al legii, cum îi place să se definească, premierul Ponta a blocat cu bună-știință organizarea unor alegeri parțiale în mai multe colegii rămase vacante, invocând oportunitea politică și financiară.

Vă imaginați ce scandal ar fi făcut același Ponta dacă în iarna lui 2012, parlamentarii USL și-ar fi dat demisia din forul legislativ, iar Guvernul Boc ar fi refuzat să organizeze rapid alegeri parțiale în colegiile rămase vacante. Cum ar fi fost să iasă premierul Boc la televizor și să spună că legea nu îl sancționează dacă nu organizează aceste alegeri, că țara este prea săracă pentru alegerile parțiale, iar parlamentarii costă oricum prea mult bugetul de stat. Și că va trebui să așteptăm alegerile la termen, din decembrie.

Cam asta ar trebui să înțeleagă premierul Ponta. Că respectarea legii, a cetățenilor nu sunt chestii de oportunitate, ci obligații elementare ale funcției sale. Că principiul legalității există și atunci când ești în opoziție, și atunci când ai prins puterea. Un principiu democratic îl simți și îl înțelegi, nu te ascunzi după diferite chichițe pentru a amâna ceva ce este prevăzut în lege.

Mai mult, în anumite colegii, acest lucru ar reprezenta un fel de reparație morală din partea USL. Un caz simbolic îl reprezintă colegiul senatorului Voiculescu, cel care în ianuarie 2013 a decis să renunțe la acest mandat, la doar o lună după ce primise voturile cetățenilor.

Voiculescu a fentat justiția cu ajutorul Parlamentului ani la rândul într-un semn de dispreț total față de forul legislativ și societate. Parlamentul a fost doar o scorbură în care s-a ascuns de poteră, iar fuga de justiție s-a transformat într-un joc meschin în care și-a dat demisia sau a candidat de câte ori a dorit doar pentru a plimba dosarul între diferite instanțe.

În țara asta există însă și oameni care nu-l doresc pe Voiculescu, dar au dreptul să fie reprezentanți în Parlament. Pentru guvernul Ponta acești oameni nu există.

Folosindu-se de un discurs populist, Ponta încearcă să convingă că organizarea alegerilor parțiale costă prea mult bugetul de stat și că așteaptă să se adune mai multe colegii vacante. Zece, douăzeci, o sută, câte? Asta nu ne spune premierul Ponta. Câte colegii sunt necesare pentru ca el, în calitate de premier, să organizeze alegeri parțiale și să dea cetățenilor acestei țări dreptul de a avea reprezentanți în Parlament?

Ponta dă vina pe legea electorală că sunt prea mulți parlamentari și, de aceea, el, ca un bun patriot, amână organizarea alegerilor.

Dar vă imaginați cum ar fi arătat Parlamentul acestei țări, dacă această lege electorală, mult hulită, nu era în vigoare? USL ar obținut peste 90%, iar opoziția parlamentară nu ar fi existat. Da, ar fi fost 400 de parlamentari ai puterii și câțiva ai opoziției, nu 588 de aleși. Legea electorală în vigoare are multe bube, dar un lucru ar trebui apreciat: impune principiul proporționalității pentru reprezentarea în Parlament. Altfel, ne-am fi trezit ca în cazul președinților de Consilii Județene, unde USL, cu un vot politic de 55%, a luat 90% din mandatele de șefi de CJ.

În orice țară democrația costă, inclusiv organizarea alegerilor parlamentare la termen sau înainte de termen. Acesta nu este un motiv viabil pentru lipsa de acțiune a Guvernului Ponta. Respectarea legii ar trebui să fie mai presus de aceste argumente financiare și de calculele politice ale unui premier, indiferent că se numește Ponta sau altfel.

Respectarea legii în România se face doar dacă intervine factorul frică, pedeapsă, sancțiune. Deci, ar fi necesară modificarea legii, astfel încât niciun premier vreodată să nu mai poată spune nu am făcut ceva pentru că nu am primit o sancțiune. Nu putem miza pe bunul lor simț, ci doar pe forța legii, scrisă clar.