James Rosapepe: Când eram ambasador la București, am presupus că eram interceptat

Diplomatul american James Rosapepe afirmă, într-un articol publicat în revista Foreign Policy, că, în perioada în care a fost ambasador la București, a pornit de la premisa că era interceptat de agenții de spionaj străine.

Articolul publicat de James Rosapepe în revista Foreign Policy are ca temă scandalul declanșat de informațiile potrivit cărora Agenția americană pentru Securitate Națională (NSA) a interceptat conversațiile cancelarului Germaniei, Angela Merkel.

În acest context, James Rosapepe, care a fost ambasador al Statelor Unite în România în perioada 1998-2001, a scris: „Când eram ambasador al SUA în România, la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, eu și colegii de la ambasadă am presupus (sau poate ne-am flatat singuri) că eram ascultați de agenții de spionaj străine. Ne-am dat seama că ceea ce spuneam în spatele ușilor închise – anume că doream ca România să fie bine pregătită pentru aderarea la NATO și la UE, ca liderul iugoslav Slobodan Miloșevici să înceteze acțiunile de purificare etnică în Kosovo și ca Bucureștiul să facă ordine în băncile falimentare – ar fi lucruri șocante: pentru că (oricum) în discuțiile private spuneam lucrurile pe care le repetam în public”, a explicat Rosapepe.

Diplomatul american a explicat că și-a adus aminte de această situație după ce a discutat cu directorul Agenției americane pentru Securitate Națională (NSA), Keith Alexander, săptămâna trecută, cu ocazia unui seminar. Rosapepe l-a intrebat pe Alexander care este motivul pentru care NSA a interceptat conversațiile cancelarului Angela Merkel. Răspunsul lui Alexander a fost „interesant”, adaugă Rosapepe. „Dacă vrei să cunoști intențiile guvernelor” țărilor democrate, interceptarea telefoanelor acestora este o modalitate de a face acest lucru, a explicat directorul NSA.

„Generalul Alexander nu a spus că spionajul este necesar pentru oprirea terorismului sau pentru depistarea comploturilor existențiale împotriva Statelor Unite. (…) Practic, el spune că diplomații americani – care sunt principalii ‘clienți’ ai agențiilor americane de informații – au plăcerea de a asculta conversațiile private ale aliaților noștri. Ei cred că acest lucru îi ajută să își facă mai bine cel puțin o parte a meseriei lor. Acest lucru probabil chiar ajută. Dar cât de mult ajută la protejarea Statelor Unite este adevărata întrebare, ținând cont de costurile asociate pierderii încrederii”, explică Rosapepe.