Vrem autostrada Sălaj-Alexandria!

O dată la câteva luni, un politician umple harta României de autostrăzi, pentru că poate. Asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de prea mulți ani în care s-a vorbit prea mult și s-a făcut prea puțin. Cum planurile cincinale ne-au fost adânc întipărite în minte, nici politicienii aflați acum la guvernare nu puteau face excepție.

Nu e nimic rău în a face planuri. Rău e atunci când planurile tale sunt făcute fără a lua cumva pulsul economiei reale, ci doar pe cel al clientelei politice. Ce înseamnă „rău” în cazul unui guvern? Simplu, înseamnă, pe de o parte, aruncarea pe fereastră a unor bani care puteau fi folosiți în altă parte, iar pe de altă parte, subfinanțarea unor proiecte de care aveam cu adevărat nevoie. Rezultatul unui plan prost nu poate fi altul decât rău – sărăcie, corupție, datorii.

Nu e nimic rău în a plănui să faci autostrăzi care să lege toate provinciile istorice. Rău e atunci când promiți ceva ce știi dinainte că nu vei putea realiza, cum ar fi o autostradă care să lege Transilvania de Moldova sau Ploieștiul de Galați. Și nu le vei putea realiza pentru că nu ai fondurile de care vorbești, nici în cinci ani, nici în zece – nu le ai pentru că nu le poți strânge nici de la populație, nici împrumuta de la UE.

Dar asta nu ar fi nimic. Am mai văzut planuri cu autostrăzi care ar avea sens dacă România ar avea suficienți bani, dar niciun guvern de până acum n-a fost în stare să le ducă la bun sfârșit pe toate – nici măcar în mică măsură. Marea problemă, marele rău vine atunci când inventezi autostrăzi de carton pentru a lega zone fără niciun fel de rost economic.

Am remarcat pe hartă autostrada București – Alexandria. Un drum național puțin aglomerat până la Ghimpați și în rest aproape pustiu și acum, fără niciun fel de activitate economică la capătul său care să justifice cumva cheltuielile legate de construirea și întreținerea unei autostrăzi. Să legi ce anume de București, palatele țigănești de la Buzescu, de lângă Alexandria? Sau satele distruse și aproape pustii înșirate de-a lungul Dunării, care nu produc nimic și sunt atât de sărace încât nu au nici mașini pe Bulgaria la poartă?

O autostradă Calafat-Craiova o pot înțelege, dar ce te faci că legăturile spre Pitești și mai ales spre Sibiu și Vestul Europei nu sunt gândite și nici finanțate de la buget, același buget care ar asigura totuși extrem de necesarele autostrăzi Târgu Neamț – Roman sau Buzău – Galați, nu? Nu e ca și când vreuna dintre acestea din urmă ar avea un trafic actual de marfă care să justifice cumva luarea lor în considerare, important e să le pui pe hartă, nu? Și mai important e să dai drumul banilor pentru studiile de prefezabilitate, de fezabilitate și de mai știu eu ce consultanță și paraconsultanță, studii care pot înghiți suficiente fonduri și umfla suficiente buzunare.

Nu suntem în stare să ascultăm ce ne spun cei mai mari investitori din domeniul auto, domeniu care aduce circa 10% din PIB, și anume că au nevoie ca de aer de autostrada Craiova – Pitești – Sibiu (pentru care UE ar asigura 85% din fonduri), dar suntem în stare să ascultăm baronii, baroneții și ceilalți viitori penali care insistă să aibă și ei o autostradă mică în curtea proprie, că doar nu cere de mâncare. O scriu aici, să nu uite domnii Ponta și Șova: dacă Dacia și Ford vor pleca în cele din urmă din România, vina le va aparține, iar ispășirea ar trebui făcută în pușcărie, pentru subminarea economiei naționale.

În orice țară europeană autostrăzile sunt făcute pentru a facilita transportul de marfă, pentru a asigura sistemul circulator al economiei reale, o să repet asta la nesfârșit. Doar în România autostrăzile sunt gândite pentru a facilita transportul de fonduri către mai-marii de partid, pentru a plăti intrarea în NATO, sau pentru a orbi ochii votanților-zombi din satele părăsite ale câmpiei Găvanu-Burdea.

Le voi reaminti domnilor aflați vremelnic la guvernare că dacă își vor lăsa planurile doar pe hârtie vor produce mai puțin rău țării ăsteia decât dacă ar și începe să le aplice, aruncând cu bani înspre zonele care nu au de fapt nevoie de autostrăzi, ci de drumuri naționale fără cratere și cu marcaje, ca să nu mai amintesc de drumurile județene aflate într-o stare execrabilă, atunci când au mai văzut totuși asfaltul în ultimii 20 de ani.

În rest, noi să fim sănătoși. De la un Guvern care pune pe harta unui plan strategic „orașul” Sălaj, ce pretenții să mai ai?!