Un miting-alergător și o poveste cu coadă lungă

S-o ardem dubios. N-avem timp de pierdut. Doar n-o să vorbim despre scandalul din USL.

Am nimerit direct în Țara Minunilor, capitolul III. Unde Alice, după ce a căzut în balta propriilor lacrimi – (iar, împreună cu ea, din neatenție, Șoarecele, Vultanul, Pasărea Dodo, Papagalul Malaiez și alte lighioane) – ajunge la țărm.

Uzi și cătrăniți, caută cu toții o soluție să se usuce. Și atunci, Pasărea-Dodo propune un miting-alergător. (De aici încep coincidențele. Și noi mitingim alergător, nu se mai știe de când și dacă între timp ne-am zvântat cât de cât).

Cum se desfășoară un miting-alergător în Țara Minunilor? Desenăm mai întâi un cerc aproximativ și ne așezăm în el, din loc în loc. Apoi, fiecare în legea lui, începe s-o ia la sănătoasa și să se oprească să-și tragă sufletul, astfel încât e imposibil de precizat când se isprăvește mitingul. Important e că astfel toată lumea se usucă, deci toți câștigă și fiecare ia câte un premiu. Pe urmă, începe povestea lungă și tristă a Șoarecelui, o poveste pe care nu mai apucă s-o isprăvească, fiindcă își dă seama că nu-l ascultă nimeni.

Cine ar putea fi Șoarecele? Habar n-am – ziceți voi, că le știți pe toate. Dar sunt alte personaje în țara asta pe care le recunosc. (Alice aduce cu fiecare dintre noi). Iepurele Alb, mereu grăbit, privindu-și nervos ceasul de buzunar, e leit Ponta, care ne trage după el în viziună, de unde ne poartă printr-un tunel, apoi ne lasă să ne rostogolim într-un puț foarte adânc. (Unul dintre servitorii Iepurelui, șopârla Bilețel, e bucățică-ruptă purtătorul de cuvânt Mirel Palada). Antonescu seamănă foarte bine cu Regina de Cupă, al cărei alai zgomotos e alcătuit din cărți de joc. Dar cine sunt cele trei fetițe, din povestea Bursucului, care trăiesc pe fundul fântânii și desenează tot ce începe cu litera I? Pălărierul, care inventează ghicitori fără răspuns, are ceva din ministrul Finanțelor, iar Ducesa, care leagănă un bebeluș, cântându-i „Fii aspră cu micuțul tău/ Și bate-l când strănută/ Strănută fiindcă este rău/ Știe că te-ntărâtă”, are ceva din madam Grapini.

Pisica de Cheshire, cea căreia – după ce dispare – i se mai zărește o vreme rânjetul, e leit Băsescu, n-am nici o îndoială.

Ce ar mai fi de spus? O poveste cu coadă lungă. Dar pe asta v-o povestesc mâine, când nu veți fi atenți.