Filmul românesc în 2013 – Un „copil” cu un Urs de Aur și o prezență discretă pe Croazetă

2013 a fost în cinematografia din România anul filmului „Poziția copilului”, care a adus în premieră Ursul de Aur unui lungmetraj românesc.”Poziția copilului”, propunerea României la Oscar, și-a încheiat însă destinul odată cu neincluderea sa pe lista scurtă a premiilor Academiei de film americane.

Filmul românesc a primit și în 2013 o serie de aprecieri din partea publicațiilor de specialitate din străinătate. The Hollywood Reporter, Variety, IndieWire, dar și The New York Times, The Economist și Financial Times au lăudat producțiile românești, în timp ce BBC a afirmat într-un articol că „noul val al filmului românesc intră într-o nouă eră”.

Cel mai important premiu al anului pentru cinematografia românescă, Ursul de Aur, primit de drama „Poziția copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer, continuă să țină filmul românesc în lumina reflectoarelor, după cum spunea cineastul Cristi Puiu, după ce pelicula a fost premiată la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

Înainte de a fi proiectat în premieră la Berlin, publicațiile de specialitate au arătat un imens interes pentru filmul care vorbește cu dramatism, cu emoție, dar și cu umor despre traumele sufocării copiilor prin dragoste și despre amprentele pe care le lasă părinții asupra personalității acestora. „Răzvan Rădulescu a scris cel mai puternic scenariu al său din ultima perioadă pentru «Poziția copilului», disecția pe care Călin Netzer o face iubirii materne care atinge cote monstruoase. Filmul este, de asemenea, o critică tăioasă la adresa noilor îmbogățiți (un gen care se găsește nu doar în România), o clasă în care realitățile sunt mascate, iar conflictul este evitat de fiecare dată când apare. Dialogul tăios, inteligent, multistratificat și prestația foarte bună a actorilor, cum era de așteptat, fac spectatorul să treacă cu vederea poziționarea critică evidentă”, a afirmat Jay Weissberg de la Variety.

Impresionați de film au fost și criticii britanici de la Cine-Vue.com. În opinia lor, Călin Peter Netzer „permite camerei de filmat să o urmărească pe Cornelia (interpretată de actrița Luminița Gheorghiu, n.r.) cu o privire atât de intruzivă și de intensă încât, la început, filmul are alura unei anchete a poliției, care înregistrează toate dovezile și momentele acestui tragic eveniment. Reușind să transmită angoasele interioare și starea fragilă a remarcabilei protagoniste, dar și ale actorilor din rolurile secundare, „Poziția copilului” este un film în care mocnește conflictul domestic și care te sufocă aproape cu senzația lui puternică de urgență”, nota site-ul britanic, elogiind „fenomenala interpretare” a Luminiței Gheorghiu.

Regizorul Călin Peter Netzer a concurat pentru trofeul Ursul de Aur cu nume celebre din cinematografia mondială precum Gus Van Sant, Steven Soderbergh, Danis Tanovic și Ulrich Seidl.

De asemenea, lungmetrajul regizat de Călin Peter Netzer a fost și propunerea României pentru premiile Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza. Dar călătoria acestuia către Hollywood s-a încheiat recent, pelicula nefiind inclusă pe lista scurtă de propuneri pentru nominalizare la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, la ediția din 2014.

Cu toate că pentru neinițiați neincluderea pe lista scurtă a premiilor Academiei de film americane poate părea o înfrângere pentru filmul românesc, simplul fapt că „Poziția copilului” a ajuns până în acest punct înseamnă foarte mult pentru cinema-ul din România. Traseul internațional al peliculei lui Netzer este indubitabil unul de succes, având în vedere mai ales Ursul de Aur pentru lungmetraj câștigat la Berlin, care reprezintă o premieră pentru cinematografia din România.

Nu au primit Ursul de Argint, dar cei doi protagoniști ai filmului „Poziția copilului”, Luminița Gheorghiu și Bogdan Dumitrache, au intrat, la rândul lor, în cursa pentru acest trofeu, alături de nume mari ale cinematografiei mondiale, precum Juliette Binoche, Catherine Deneuve, respectiv Jude Law și Matt Damon.

Festivalul Internațional de Film de la Berlin a fost un succes și pentru actrița Ada Condeescu, unul dintre cei zece actori europeni selecționați în renumitul program international Shooting Stars, care a primit trofeul Shooting Stars de la Julie Delpy și Ethan Hawke.

România a avut, însă, o prezență discretă la ediția din acest an a Festivalului de Film de la Cannes. Dacă în 2012, Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu pentru filmul „După dealuri”, iar Cosmina Stratan și Cristina Flutur, actrițele din rolurile principale din filmul regizat de Cristian Mungiu, au obținut premiul pentru interpretare feminină la Festivalul de la Cannes, 2013 nu a fost un an performant pentru România pe Coasta de Azur.

Deși presa internațională de specialitate se aștepta ca România să fie reprezentată la Cannes de nume mari, precum Corneliu Porumboiu și Nae Caranfil, anul acesta filmul românesc nu a intrat în lupta pentru Palme d’Or. Chiar și așa, România a punctat la Festivalul de la Cannes cu regizorul Tudor Cristian Jurgiu, care a primit pentru „În acvariu” premiul al treilea la secțiunea Cinéfondation. Filmul premiat spune povestea unui cuplu – George și Cristina, care încearcă să se despartă, dar nu par să reușească. Totodată, filmul „În acvariu”, de Tudor Cristian Jurgiu, a câștigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la cea de-a 11-a ediție a Festivalului de la Zagreb, Croația.

În 2013, filmul românesc a fost prezent și la „Oscarurile europene” prin nominalizarea Luminiței Gheorghiu la premiile Academiei de Film Europene (EFA), la categoria „cea mai bună actriță”, pentru rolul din lungmetrajul „Poziția copilului”.

Totodată, în cadrul galei Academiei de Film Europene, Ada Solomon, producătoarea filmului „Poziția copilului”, a primit trofeul Eurimages pentru coproducție, o distincție care recunoaște rolul decisiv pe care îl au coproducțiile în industria de film din Europa. Acesta a declarat că distincția primită reprezintă „un moment foarte important în cariera sa”, dar și „o mare responsabilitate” din perspectiva colaborărilor care vor urma.

„Premiul reprezintă un moment foarte important în carieră, pentru că, de fapt, încununează relațiile și tot parcursul pe care l-am avut în ultimii 10 ani, pentru că am coprodus cu o seamă întreagă de țări, am avut parteneri din întreaga Europă pentru majoritatea proiectelor la care am lucrat și lucrurile acestea s-au construit în timp și reprezintă nu numai un vot de încredere din partea oamenilor cu care am lucrat, ci și un mod de a face să circule operele românești, pornind de la stadiul de idee și până la produsul finit și e un fel de relaționare extrem de importantă pentru orice om care lucrează în domeniul cultural în ceea ce privește posibilitatea de a accede pe o piață cât mai largă internațională”, a declarat Ada Solomon.

Pe de altă parte, filmul românesc a făcut în acest an și un popas în orașul elvețian Locarno. Astfel, cel mai recent lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, a fost selectat în competiția internațională a Festivalului de la Locarno, acestuia alăturându-i-se „Roxanne”, de Valentin Hotea, în secțiunea „Cineasti del presente”. Deși România nu a primit premii, publicațiile internaționale de specialitate au apreciat producțiile românești.

The Hollywood Reporter a scris, la momentul respectiv, că noul film al lui Porumboiu este provocator și în același spirit al Noului val românesc. „Viziunea plină de inteligență cerebrală și absurdă a autorului român Corneliu Porumboiu este aplicată lumii cinematografiei, în filmul său despre realizarea unui film turnat pe peliculă”, a scris publicația.

Un regizor are o aventură cu o actriță care are un rol secundar în filmul său și decide să scrie în ultimul moment o scenă de nuditate pentru aceasta. Cel de-al treilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu pleacă „de la o premisă-clișeu și reușește cu multă grijă să o întoarcă cu susul în jos, apelând la logică, umor absurd și la un consum uriaș de țigări”, au afirmat cei de la The Hollywood Reporter. Dacă primele două lungmetraje ale lui Corneliu Porumboiu – „A fost sau n-a fost” și „Polițist, adjectiv” – „investighează cuvinte și înțelesuri”, cel de-al treilea „explorează gramatica filmului, cu cadrele specifice regizorului, lungi, aproape imobile, duse la o nouă extremă, întregul proiect de 89 de minute având sub 20 de cadre”, a mai scris publicația de specialitate.

Din punct de vedere tehnic, potrivit The Hollywood Reporter, filmul „se înscrie în linia celorlalte producții românești recente”. Filmul lui Corneliu Porumboiu îi prezintă în distribuție pe Bogdan Dumitrache, Diana Avrămuț, Mihaela Sîrbu și Alexandru Papadopol și a rulat în premieră mondială la Festivalul de la Locarno. Este una dintre puținele pelicule din festival filmate și proiectate pe peliculă de 35 mm.

De asemenea, IndieWire a scris că filmul „Când se lasă seara peste București sau metabolism” reprezintă „cinema-ul românesc în cea mai pură formă”, fiind însă „puțin probabil să fie lansat în cinematografe”. „Oricine a urmărit direcțiile din cinematografia mondială în ultima decadă a remarcat tendințele stilistice apărute în Noul val românesc, care a câștigat capital de imagine în 2008, cu aclamatul «4 luni, 3 săptămâni și 2 zile», unul dintre numeroasele filme românești care arată o predilecție pentru cadre lungi și filmări în timp real. Însă, dacă regizorul «4,3,2», Cristian Mungiu, a avut mai multă expunere, el nu este atât de evident român precum Corneliu Porumboiu”, a scris publicația Indiewire.

De asemenea, publicația The Hollywood Reporter a remarcat, într-o cronică a filmului „Roxanne”, de Valentin Hotea, că producția este una potrivită pentru televiziune, iar partiturile consistente, cu umor și energie, sunt jucate de actorii distribuiți în roluri secundare – Anghel Damian și Adrian Văncică. „Așa cum scria William Faulkner, trecutul nu moare, nici măcar nu trece. Aceasta este o lecție învățată cu vârf și îndesat de protagonistul filmului lui Vali Hotea, un debut în lungmetraj la maturitate și încă o încercare a cinematografiei române de a revizita perioada lui Ceaușescu”, a scris The Hollywood Reporter.

„Roxanne” spune povestea lui Tavi Ionescu, în vârstă de 38 de ani, căruia încă îi place să copilărească. El își împarte viața între grafica pe calculator, o mamă bolnavă și Oana, care încă speră ca el să se implice în relația lor. Pentru Tavi, totul se va complica însă din ziua în care se hotărăște să-și ceară dosarul de la Securitate.

Dar, pe lângă marile festivaluri internaționale de film, România și-a croit drumul către lumina reflectoarelor și prin intermediul altor evenimente cinematografice apreciate, precum Festivalul de Film de la Sofia, Karlovy Vary și Festivalul de la Varșovia. Anul acesta, „O lună în Thailanda”, debutul în lungmetraj al regizorului Paul Negoescu, a câștigat premiul Federației Internaționale a Criticilor (FIPRESCI) la Festivalul Internațional de Film de la Sofia.

Chiar dacă nu a fost recompensat cu un premiu, filmul „La limita de jos a cerului”, de Igor Cobileanski, care a rulat în secțiunea East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary, a atras presa de specialitate, fiind considerat de The Hollywood Reporter „un studiu de personaj molatec, cu nuanțe de comedie neagră”.

Personajul principal al filmului, Viorel (Igor Babiac), este un tânăr de 19 ani care locuiește cu mama sa văduvă (Angela Ciobanu), care îl ceartă pentru că nu are o slujbă. Ca să nu se plictisească, Viorel îl ajută pe prietenul său Gâscanul (Sergiu Voloc), care vinde marijuana. În timpul acestor activități, Viorel o cunoaște pe Maria (Ela Ionescu).

The Hollywood Reporter a remarcat faptul că, la un moment dat, ritmul filmului lui Cobileanski amintește de „Polițist, adjectiv”, regizat de Corneliu Porumboiu. Jocul actorilor este caracterizat de publicație, în contextul noului cinema românesc, drept o sumă de interpretări în stilul realist, minimalist.

Lungmetrajului lui Cobileanski i s-a alăturat, în selecția Festivalului de la Karlovy Vary, scurtmetrajul documentar „După fel și chip”, de Paula Oneț, care prezintă comunitatea bătrânilor dintr-un sat care are o singură pasiune: aceea de a-și face fotografii pentru propriile pietre funerare.

Filmul românesc și-a continuat călătoria festivalieră și a ajuns și la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia. România a fost reprezentată de filme precum lungmetrajele „O vară foarte instabilă”, în regia Ancăi Damian, „Câinele japonez”, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, „Micul Spartan”, de Dragoș Iuga, iar peliculele „Love Building”, de Iulia Rugină, și „La limita de jos a cerului”, în regia cineastului Igor Cobileanski, au fost proiectate în afara competiției.

Cu o astfel de prezență, România a fost remarcată, atât de juriul competiției, cât și de publicațiile străine. De asemenea, BBC a notat, în aceea perioadă, că „în timp ce nicio peliculă din cele cinci ale Cehiei nu a fost premiată, România și-a asigurat un premiu și o „declarație de apreciere” la Festivalul de la Varșovia.

Lungmetrajul „Câinele japonez”, apreciat de juriu „pentru sensibilitatea cu care sunt prezentate personajele și lumea acestora”, a fost distins cu premiul pentru cel mai bun regizor (Tudor Cristian Jurgiu) în secțiunea destinată cineaștilor aflați la primul sau al doilea lungmetraj, la cea de-a 29-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Varșovia. De asemenea, comedia românească „Love Building” a fost ovaționată la Festivalul de Film de la Varșovia, primind și un premiu special din partea juriului.

„Dominația României la Festivalul Internațional de Film de Varșovia a fost mai mult decât o chestiune care ține de cantitate”, a spus BBC. Producții de debut precum „Love Building” și „Micul Spartan” și-au demostrat originalitatea, în condițiile în care alți regizori debutanți au oferit pale imitații ale unor maeștri ai cinema-ului, potrivit BBC.

„Noul Val românesc era marcat de un realism social și de o abordare clară atât în privința trecutului comunist, cât și a viitorului neo-liberal. Potrivit acestei definiții, «Câinele japonez» se încadrează cel mai bine în linia Noului Val, în timp ce «Love Building» se încadrează parțial în acest curent, fiind o satiră a noilor aspirații ale clasei mijlocii”, au scris cei de la BBC.

De la Varșovia, filmul românesc a plecat spre capitala Italiei, unde pelicula „Quod Erat Demonstrandum”, în regia lui Andrei Gruzsniczki, a primit premiul special al juriului la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Roma. De asemenea, un alt trofeu obținut de România i-a aparținut lungmetrajului „Love Building”, regizat de Iulia Rugină, care a câștigat premiul pentru cea mai bună imagine la Festivalul Internațional de Film de la Tirana, Albania.

Anul 2013 a adus pe marile ecrane și ultimul rol al regretatului cineast Sergiu Nicolaescu. „Lupu”, de Bogdan Mustață, a avut premiera în cinematografele românești pe 4 octombrie. Ce se poate întâmpla în mintea unui adolescent de 16 ani când se îndrăgostește pentru prima dată? Lupu trăiește cea mai stranie vară din viața sa. Mama lui are un nou iubit, fata care se lipește de el pe holurile întunecate ale blocului este posibil să nu existe, iar tatăl mort îi cere ajutorul din camera alăturată. Filmul „Lupu” îl are în rolul principal pe tânărul Mihai Vasilescu, aflat la debut, alături de Ada Condeescu, Costel Cașcaval, Carmen Ungureanu, Alexandru Potocean și Camelia Zorlescu, cu participarea extraordinară a lui Sergiu Nicolaescu, în ultimul său rol.

Pe lângă scurtmetrajul premiat la Cannes, filmul românesc a mai obținut o distinție internațională pentru „O umbră de nor”, de Radu Jude, care a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo. „O umbră de nor”, de Radu Jude, spune povestea unui preot, interpretat de Alexandru Dabija, care trebuie să îi dea o ultimă împărtășanie unei persoane muribunde. Din distribuția scurtmetrajului fac parte, pe lângă Alexandru Dabija, Șerban Pavlu, Mihaela Sîrbu, Olga Taisia Podaru, Gabriel Spahiu, Adina Cristescu, Marilena Chelaru, Mihaela Alexandra Anton, Silviu Mircescu. „Ca o umbră de nor” a avut premiera mondială în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de Film de la Cannes, anul acesta. Anul trecut, tot la Festivalul de Film de la Sarajevo, regizorul Radu Jude a primit marele premiu, Inima Orașului Sarajevo, pentru lungmetrajul său „Toată lumea din familia noastră”.

Scurtmetrajul lui Jude nu a fost singurul titlu românesc premiat anul acesta la Sarajevo. Mai multe proiecte cinematografice românești au primit distincții și subvenții din partea industriei. Astfel, regizorul Bogdan Mirică a primit, pentru proiectul „Dogs”, premiul Arte International Relations CineLink, în timp ce regizorul Adrian Sitaru a primit, pentru proiectul „Fixer”, după un scenariu de Claudia și Adrian Silișteanu, premiul CNC CineLink.

De asemenea, iubitorii celei de-a șaptea arte l-au putut vedea în acest an pe actorul Horațiu Mălăele alături de Bogdan, fiul său cel mare, în comedia „Funeralii fericite”. În „Funeralii fericite”, tânărul, în vârstă de 26 de ani, interpretează rolul lui Vasile, un „racket”. Astfel, una dintre situațiile cele mai comice din timpul filmărilor a fost repetiția scenei în care Bogdan Mălăele, în interpretarea „racketului” Vasile, trebuie să-și înjure tatăl. A ieșit una din cele mai reușite secvențe din film.

În „Funeralii fericite”, Horațiu Mălăele este Lionel, un român reîntors din Franța, unde a lucrat în construcții, care luptă împotriva destinului și a propriului viitor. Când o razie duminicală îi pune pe fugă din cârciuma „La imigrantul fericit”, Lionel și cei doi prieteni ai lui descoperă că viața le-a rezervat o ultimă surpriză. Aceștia ajung lângă un teren viran unde s-a instalat o tabără de țigani. Ca să se distreze, cei trei plătesc o țigancă să le ghicească viitorul. Distracția începe atunci când femeia le prezice data exactă a morții și modul în care vor muri.

Și anul acesta, filmului „Despre oameni și melci”, în regia lui Tudor Giurgiu, i-au fost atribuite mai multe premii. Astfel, actorii din filmul „Despre oameni și melci” au primit premiul pentru interpretare la Festivalul de la Sankt Petersburg, juriul fiind impresionat de prestația întregii distribuții.

Radu Jude, regizorul care a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo pentru „O umbră de nor”, a câștigat premiul pentru cel mai bun film la cea de-a șaptea ediție a galei Gopo pentru lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră”.

Cel mai dorit trofeu al evenimentului i-a fost acordat filmului „Toată lumea din familia noastră”, acesta fiind cel de-al șaselea premiu primit la ediția din acest an a premiilor Gopo de filmul lui Radu Jude. Astfel, Radu Jude a primit premiul Gopo pentru cel mai bun regizor, în timp ce pelicula și-a adjudecat și distincțiile pentru: cel mai bun actor în rol principal (Șerban Pavlu), cea mai bună actriță în rol secundar (Mihaela Sîrbu), cel mai bun actor în rol secundar (Gabriel Spahiu) și cel mai bun scenariu (Radu Jude și Corina Sabău).

Lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră” tratează cu umor povestea tristă a unui tată și a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanță ca-n rai, dar sunt prinși în iadul relațiilor de familie de pe pământ. Filmul îi are în rolurile principale pe Șerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu și Gabriel Spahiu, cu participarea extraordinară a cunoscuților actori Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu și Alexandru Arșinel.

De asemenea, lungmetrajul lui Radu Jude a primit premiul Bayard d’Or, acordat celui mai bun film francofon, iar Șerban Pavlu a fost desemnat cel mai bun actor de juriul Festivalului Internațional de Film de la Namur (FIFF), Belgia. „Toată lumea din familia noastră” a câștigat și marele premiu al Festivalului CinEast, care s-a desfășurat în octombrie 2012, la Luxemburg.

Aproape de sfârșitul lunii august a avut loc și premiera lungmetrajului „Sunt o babă comunistă”, de Stere Gulea. Filmările pentru pelicula „Sunt o babă comunistă” le-au amintit actrițelor Luminița Gheorghiu și Anca Sigartău de cozile interminabile la benzină și alimente din epoca ceaușistă, actorul Marian Râlea afirmând că filmul reprezintă „o tragi-comedie” a tuturor românilor.

Viața liniștită de provincie a soților Emilia (Luminița Gheorghiu) și Țucu (Marian Râlea) este dată peste cap atunci când fiica lor (Ana Ularu) se întoarce din Statele Unite, împreună cu logodnicul ei american. Ce ar fi trebuit să fie o întâlnire fericită se transformă repede într-o situație complicată și în același timp amuzantă. Părinții fetei află că tânărul cuplu trece prin probleme financiare grave, așa că sunt dispuși la orice sacrificiu pentru ca viitoare familie a fiicei lor să nu ducă lipsă de nimic.

După un an plin de recunoaștere internațională, publicația The Guardian a atras atenția că Noul val din cinema-ul românesc ar putea să dispară din cauza lipsei sprijinului intern.

Orice „nou val” din cinematografie are misiunea de a face din surpriză principala lui datorie, să încalce tradiția și să evite convențiile. Noul val apărut în 2005 a avut parte de un start bun: el provine din România, o țară care pălea până atunci, din punct de vedere cinematografic, pe lângă Polonia și Rusia. Debutând cu filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu – care a impresionat la Cannes în acel an -, această revoluție și-a dovedit ulterior clasa mondială: filmul din noul val românesc este estetic riguros, serios, pătruns de un simț al umorului foarte caustic, își trage adevărurile din țesătura ponosită a vieții de zi cu zi, fiind adeseori învelit în reziduurile celor 42 de ani de comunism, a afirmat autorul articolului publicat pe site-ul The Guardian.

Potrivit The Guardian, au urmat Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu și Radu Muntean, care s-au remarcat la rândul lor în acest registru, în a doua jumătate a deceniului trecut, cu filme create special pentru festivaluri și culminând cu drama „Poziția copilului” din acest an, care a câștigat cel mai important trofeu – Ursul de Aur – la Festivalul de la Berlin.

Cu toate acestea, noul val a fost aproape total deconectat de publicul său din România. Chiar dacă peliculele românești erau premiate și apreciate de puriștii cinema-ului internațional, cifrele din box office-ul românesc au fost înspăimântător de mici. În comparație cu publicul din alte țări est-europene, românii nu au fost deloc interesați de filmele proprii: filmul românesc a avut o cotă de piață de doar 2,5% din piața de film din România în anul 2010. Ar fi cu adevărat păcat, a afirmat The Guardian, dacă publicul – intern și străin – nu va mai avea posibilitatea de a descoperi personalitatea noului val al cinematografiei românești.