Poveștile despre viață și moarte ale unui jurnalist din Afganistan: „Am primit o scrisoare: VEI MURI”. Cum au trecut afganii granița pentru un telefon și au ajuns pe chatul Facebook

Într-o lume în care, pentru cei mai mulți jurnaliști, marele risc al profesiei este să fie admonestat de vreo sursă ori de un oficial și principala problemă de zi cu zi este să își respecte deadline-urile, gândul vine cu povestea unui om de presă dintr-un alt univers. Mustafa Basharat, editor la filiala din Kabul a Radio Europa Liberă, ne-a vorbit despre pericolele prin care trece, zi de zi, un jurnalist afgan, despre misiunea lui într-o țară măcinată de conflicte, dar și despre transformările prin care această țară a trecut în ultimii 12 ani, pe fondul prezenței coaliției ISAF (International Security Assistance Force). Înainte de retragerea trupelor combatante străine din Afganistan, Mustafa face un apel la o retragere responsabilă, diferită de cea din 1989, a sovieticilor. Mizele sunt prea mari pentru a pleca acum, trântind ușa, este mesajul lui.

„Mă lupt. Lupt zilnic și trebuie să luptăm. Este un job minunat!”

Mustafa Basharat a venit, la începutul lui decembrie, la Bruxelles, unde avea loc reuniunea miniștrilor de externe ai NATO. A fost însoțit de mai mulți colegi din Afganistan și Pakistan – toți, jurnaliști tineri, la fel ca el. La fel ca jurnalismul din țările lor: „Jurnalismul nostru este foarte tânăr. Acum 13 ani, nu exista televiziune, radio, ziar. În ultimii 13, am pus bazele unei prese libere. Acum, avem 150 de posturi de radio FM în toată țara. Avem aproximativ 50 de canale TV, toate private, și peste 1.000 de ziare private în toată țara”, povestește Mustafa. În acest moment, spune el, cultura radioului este foarte puternică în Afganistan. „Lucrez la un post de radio finanțat de Congresul SUA, Radio Europa Liberă. Avem cel mai mare număr de ascultători – 68% din întreaga populație”, se mândrește jurnalistul afgan.

„Mă lupt. Lupt zilnic și trebuie să luptăm. Noi, generația tânără trebuie să muncim pentru binele țării noastre, pentru a o ajuta să se dezvolte, pentru a educa. În alte țări, mass-media au avut un rol foarte important pentru promovarea democrației. Și în Afganistan, se văd efectele mass-media. Sunt bune, vedem schimbări. Mentalitatea afganilor, spre exemplu – acum ascultă radioul, ne ascultă și este o bună oportunitate pentru noi să-i schimbăm. Dacă schimbăm mentalitatea a 68% dintre oameni, câți ascultători avem, este o schimbare uriașă. Este un job minunat! De aceea, trebuie să muncesc pentru noi”, spune Mustafa, entuziasmat de propria-i pledoarie pentru jurnalism.

Conexiunea americană: „Te voi omorî, știu unde lucrezi, ești spionul Statelor Unite”

FOTO: Aref Karimi/AFP/Mediafax

Conexiunea americană nu îi face viața mai ușoară, recunoaște el. La 28 de ani, Mustafa Basharat a trecut prin aventuri demne de cel mai experimentat corespondent de război. „Toată lumea crede că, atunci când relatez despre SUA, transmit mesajul Statelor Unite. În ultimele zile, am transmis de aici îngrijorările legate de BSA (Bilateral Security Agreement, vezi AICI o analiză gândul pe această temă, n.red.), de NATO, că autoritățile americane cer ca BSA să fie semnat. Acum, insurgenți sau grupări talibane cred că primesc bani de la americani și vreau să le fac publicitate. Dacă eram în Afganistan, aș fi primit numeroase telefoane de la diverse surse: „A, susții BSA pentru că primești bani de la americani. Oprește-te, îți faci rău! Îți pui viața în pericol, familia…„. Am primit multe asemenea telefoane. Am primit și o scrisoare: „Vei muri”. Avea logo-ul unei organizații talibane”, povestește jurnalistul. Încă mai are această scrisoare de amenințare, o ține acasă. „’Te voi omorî, știu unde lucrezi, ești spionul Statelor Unite’, multe lucruri”, enumeră câteva dintre amenințările pe care le-a primit.

Este foarte periculos, spune el despre jurnalismul afgan. „Avem multe probleme. Există anumite organizații care susțin jurnaliștii, asociații care încearcă să protejeze jurnaliștii. Anual, 10-12 jurnaliști afgani sunt uciși (pentru relatările lor, n.red.) fie de guvernul afgan, fie de talibani, al-Qaida. Mulți alții sunt victime ale diferitelor acte de violență. Pe urmă, nu avem acces la informații adevărate din partea tuturor ministerelor. Președintele Karzai ține des conferințe de presă, e mai ușor să ajungi la el decât la miniștrii lui sau alte autorități”, ne explică Mustafa.

Plecarea în India: „Mi-au spus că mă omoară dacă mai stau acolo. Mamei i-am spus că merg pentru un masterat”

La un moment dat, înainte de a fi om de radio, pe vremea când era translator, riscul a devenit atât de mare pentru el, încât a fost nevoit, în 2009, să plece în India. „La acea vreme, lucram cu Amnesty International ca un translator independent. Am mers în provincia Herat, la granița dintre Iran și Afganistan. Am fost acolo cu un coleg de la Amnesty International, a trebuit să anchetăm problema răpirilor din zonă. Am primit multe amenințări cu moartea din cauza asta. Mi-au spus că mă omoară dacă mai stau acolo”. Amenințările veneau la comanda unui guvernator din zonă.

„Nu vreau să îi spun numele, pentru că mi-ar crea dificultăți mari”, precizează Mustafa. „El era la putere și a primit un raport pe tema asta (a anchetelor Amnesty, n.red.). Ne-a sunat de multe ori și a trimis niște oameni înarmați, cu mai multe mașini, ca să ne răpească. Am scăpat, datorită unor polițiști naționali și cu ajutorul Amnesty International. Am reușit să ajungem într-un loc sigur în Kabul, am stat acolo două zile, timp în care mi-au făcut viză și toate actele necesare și am plecat”. Așa a ajuns să stea în India timp de doi ani. Venit din Afganistan, unde problemele de securitate, de drepturile omului, mai ales la acea vreme, erau foarte mari, povestește râzând cât de greu i-a fost să se acomodeze la interesele despre Bollywood din India.

Întoarcerea în Afganistan a fost determinată de doi factori. Întâi, guvernatorul respectiv nu mai era la putere. „În al doilea rând, familia, mama mea îmi tot cerea să mă întorc. Nu am vrut să îi spun ei nimic din ce s-a întâmplat în Herat, pentru că nu s-ar fi simțit bine. I-am spus doar că merg la studii în India, pentru un masterat. Nici acum nu știe de problemele mele„, mărturisește Mustafa râzând.

Afganistan, atunci și acum: „Făceam o zi pe drum până în Pakistan, pentru o convorbire telefonică de două minute cu fratele meu”

FOTO: Massoud Hossaini/AFP/Mediafax

Despre situația actuală din Afganistan, Mustafa Basharat spune că, în ciuda discursului occidental că nu am reușit să schimbăm prea mult situația de pe teren și costurile acestor eforturi au fost mult prea mari, Afganistanul de acum este un loc mult mai bun decât cel de acum 12 ani. „Uitându-mă la ultimii 12 ani – acum avem o oarecare siguranță, încredere… Vă dau un exemplu: în timpul regimului taliban și chiar și înainte de asta, dacă voiai să comunici din Afganistan cu un membru al familiei plecat în SUA, Canada, trebuia să treci granița și să mergi până în Pakistan pentru a da un telefon de două minute, după care te întorceai acasă. Nu exista niciun fel de sistem de comunicații acasă. Zero. Nu aveam nici curent electric, școli, spitale. Pentru orice problemă medicală, cât de simplă, trebuia să mergem până în Pakistan pentru tratament sau ca să cumpărăm medicamente. Și nu era ușor să mergi în Pakistan, peste 300 de kilometri, pe un drum neasfaltat. Făceam o zi pe drum până în Pakistan, pentru o convorbire telefonică de două minute cu fratele meu”, povestește jurnalistul afgan.

De la drumul până în Pakistan la Facebook

Când îl întrebi despre schimbări, Mustafa nu vorbește despre scopurile americanilor privind al-Qaida (celebrul 3D: „deter, dismantle and defeat”). Vorbește, în schimb, cu multă convingere, despre lucrurile mici, umane, care le-au făcut afganilor viața mai aproape de o civilizație rudimentară: „S-a schimbat, credeți-mă. Azi, există mai bine de 3 milioane de copii afgani care merg la școală – au școli, profesori, cărți din care să învețe. Acum 10 ani-12 ani, nu aveau așa ceva. Avem curent electric 24 de ore din 24, tehnologie de vârf. Fratele meu are doar cinci ani și are telefon mobil și imi scrie SMS-uri, vorbim pe Facebook, pe chat. Sunt aici, la Bruxelles, și el îmi scrie și mă întreabă ce fac. Are doar cinci ani! Sunt schimbări! Da, avem încă probleme. Securitatea e încă o problemă gravă, avem probleme cu talibanii, cu al-Qaida, chiar și cu americanii. Uneori, efectuează raiduri nocturne și omoară civili”.

Tocmai pentru că există progrese, Mustafa Basharat face apel la o retragere prudentă din Afganistan, care să demonstreze că lecțiile trecutului nu au fost uitate: „Am mai trecut o dată prin asta, când s-au retras rușii, americanii au lăsat Afganistanul pe cont propriu, într-un nou război. Pe urmă, talibanii au preluat puterea și le-au creat multe probleme afganilor”.

Retragerea trupelor străine și apelul la trecut: „Am mai trecut o dată prin asta, când s-au retras rușii, americanii au lăsat Afganistanul pe cont propriu, într-un nou război”

FOTO: Manifestanți afgani îi cer lui Karzai să semneze BSA// FOTO: Aref Karimi/AFP/Mediafax

„Afganii se tem pentru viitorul lor și toată lumea îi cere președintelui Hamid Karzai să semneze”, spune el despre BSA, acordul SUA-Afganistan care prevede, dincolo de fondurile de asistență post-2014, o prezență militară americană de aproximativ 15.000 de soldați americani pentru următorii zece ani. Deși termenul inițial înaintat de SUA pentru semnarea de către președintele afgan a acestui acord a fost finele lui 2013, documentul a rămas neratificat, punând în pericol formula retragerii din acest teatru de operații. Mai mult, de semnarea BSA este condiționat și acordul omolog al NATO, Status o Forces Agreement, SOFA. La summitul de la Chicago din 2012, Aliații au decis păstrarea unei misiuni de asistență conduse de NATO, post-retragerea din 2014, însă, în acest moment, și SUA, și NATO amenință cu „opțiunea zero”, adică retragerea completă.

„Nu ne putem permite acest risc. Ar fi periculos pentru Afganistan”, comentează Mustafa acest scenariu. „Am mai trecut o dată prin asta, când s-au retras rușii, americanii au lăsat Afganistanul pe cont propriu, într-un nou război. Pe urmă, talibanii au preluat puterea și le-au creat multe probleme afganilor”.

Timp pentru negocieri nu mai este foarte mult, însă jurnalistul îndeamnă la calm și la înțelepciunea unui compromis: „Dacă NATO pleacă din Afganistan, dacă SUA pleacă din Afganistan, cine știe ce se alege de ce am reușit în ultimul deceniu. Trebuie să se mai calmeze cu toții și să reușească să semneze acordul, care, da, este important pentru Afganistan, dar este important și pentru SUA. Statele Unite tind să creadă că, dacă l-au omorât pe Osama bin Laden, și-au încheiat misiunea. Este greșit. Mii de tineri Osama, cu tehnologie nouă, cu mentalitate nouă, trăiesc la granița dintre Afganistan și Pakistan. Pot fi o amenințare majoră pentru comunitatea internațională, pentru Afganistan, pentru Pakistan. Ar trebui să se gândească la asta”.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis