Pe lângă figurile de stil și jocurile de cuvinte, în literatură se găsesc și multe ghicitori. Deși făceau deliciul copilăriei, ghicitorile pot fi și pentru adulții pasionați. Huffington Post publică o serie de nouă astfel de „enigme” foarte interesante din literatură.
Prima prezentată face parte din tragedia „Oedip Rege”, a lui Sofocle.
Întrebare: „Ce merge în patru picioare dimineața, în două picioare la prânz și în trei seara?”
Răspuns: „Omul, care mere de-a bușilea când e copil, merge în dou picioare când e adult și trei când e bătrân și folosește un baston”.
A doua face parte din cunoscutul roman „Hobbitul„, al lui J.R.R. Tolkien, atunci când Bilbo îl pune în dificultate pe Gollum și câștigă un premiu.
Întrebare: „Acesta pe toate le devorează. Păsări, bestii, copaci și flori. Roade fierul, mușcă din oțel, macină pietre mari în pietricele; Ucide regi, distruge orașe și aduce munți uriași la pământ”
Răspuns: „Timpul”.
Biblia este plină de astfel de ghicitori și proverbe, dar cea mai cunoscută este cea pe care Samson le-o spune celor 30 de cavaleri de onoare.
Întrebare: „Din cel ce mănâncă a ieșit ce se mănâncă, și din cel tare a ieșit dulceață”.
Răspuns: „Mierea produsă de albinele care și-au făcut cuibul în adăpostul leului pe care Samson l-a învins”.
„Neguțătorul din Veneția”, de William Shakespeare, este o altă operă în care se găsesc ghicitori. Cea prezentantă în Huffington Post este cea pe care tatăl Portiei le-a spune curtezanilor pentru a-i câștiga căsătoria. Astfel, el a aranjat trei cufere, unul din aur, unul din argint și unul din plumb, cerându-le să aleagă câte unul dintre ele și să rezolve ghicitorile ascunse în ele.
Întrebare: „În cufărul de aur, un bilețel: cine mă alege pe mine va câștiga ceva ce mulți bărbați își doresc. În cel de argint: cine mă alege pe mine va primi atât cât merită. Iar în cel de plumb scria: cine mă alege pe mine trebuie să dea și să riște tot ce are”.
Răspuns: „Cufărul de aur conținea un craniu și un bilețel cu mesajul
Protagonistul Stephen Dedalus, din „Ulise” al lui James Joyce, i-a pus pe studenții săi față-n față cu o ghicitoare atât de grea încât criticii literari l-au judecat.
Întrebare: „Cocoșul cântă, cerul este albastru, iar clopotele din Rai sunau de ora 11:
Răspuns: „Vulpea care își înmormânta mama sub un arbust”.
Pălărierul nebun, din „Alice în Țara Minunilor„, este faimos pentru ghicitorille sale. Una dintre acestea, aparent fără sens, a pus-o pe Alice în dificultate.
Întrebare: „De ce este un corb ca o mașină de scris?”
Răspuns: „Depinde pe cine întrebi. Unul dintre răspunsuri a fost al jucătorului de șah Sam Loyd, care a spus că scriitorul american Edgar Allan Poe a scris pe ambele”.
O altă ghicitoare dată ca exemplu face parte din romanul „Emma” al lui Jane Austen.
Întrebare: „Ce poate fi a regilor splendoare, și-al lor alai strălucitor în soare, mărirea și puterea laolaltă de nobili și de cavaleri urmată. Și în virtutea aceluiași cuvânt, puternicul bărbat ca frunza-n vânt, se pleacă la picioarele acelei ce-n strălucirea e riavala stelei, c-un spirit ascuțit ghicești cuvântul! Din dulce ochi dă-ți dar consimțământul!”
Răspuns: „Curtea”
Un roman plin de vrăji amestecate cu ghicitori este și „Harry Potter și Pocalul de foc„, de J.K. Rowling.
Întrebare: „Gândește-te întâi la un cuvânt des auzit, spus când ești nedumerit. Apoi, spune-mi cine se împarte în douăsprezece perioade? Și pe urmă, dacă a trece vrei, care este începutul jenei? Pune-le cap la cap pe toate trei și zi-mi cine țese fără ac… Vrei?„
Răspuns: Un păianjen.
În „Grădina potecilor ce se bifurcă”, Jorges Luis Borges a scris o ghicitoare aproape banală.
Întrebare: Într-o ghicitoare al cărei răspuns este șahul, care este cuvântul pe care nu ai voie să-l folosești?”
Răspuns: „Șahul”.