De asemenea, ei au trimis de la Paju, peste frontiera extrem de securizată, ultima graniță a Războiului Rece, aproximativ 50 de tranzistori miniaturali, DVD-uri și bancnote americane de un dolar.
„În Coreea de Nord există, în mod clar, o imensă sete de informații din exterior”, afirmă Thor Halvorssen, președintele ONG-ului american Human Rights Foundation.
Fiecare în parte dintre cele 1.500 de dispozitive pentru stocare de date de tip USB trimise în Coreea de Nord conține articole în coreeană din enciclopedia Wikipedia.
Deși nord-coreenii trăiesc în cea mai izolată țară din lume, aceasta nu este lipsită total de tehnologii ale informației.
O rețea internă de Intranet există din 2012, anumite agenții guvernamentale au site-uri, iar telefoane mobile au fost introduse în 2008, printr-o societate comună creată împreună cu firma egipteană Orascom.
Dezvoltarea economică este autorizată în Coreea de Nord numai în măsura în care nu amenință regimul de tip stalinist, în care puterea este transmisă din tată în fiu de trei generații.
Aproximativ 95% din populație nu deține telefoane mobile și nici acces la Intranet.
Însă frontierele nu mai sunt la fel de „ermetice” ca înainte. Telefoane mobile chinezești, introduse prin contrabandă, permit efectuarea unor apeluri internaționale. DVD-uri, cititoare de tip MP3 și dispozitive USB au fost introduse pe teritoriul țării, tot în mod fraudulos, reprezintă tot atâtea ferestre deschise spre exterior, în pofida riscurilor asumate.
Această ultimă operațiune cu baloane a fost efectuată de un grup de refugiați nord-coreeni deosebit de activi.
Ea vizează să le „aducă la cunoștință nord-coreenilor brutalitatea (liderului lor) Kim Jong-un” și să îi îndemne să „se revolte și să pună capăt dictaturii”, a declarat liderul grupului, Park Sang-hak.