Berna, avem o problemă…

În timp ce Uniunea Europeană bătea obrazul britanicilor care vor un referendum pe tema apartenenței la UE, Elveția, țara cantoanelor și a referendumurilor, a organizat un scrutin care a aruncat în aer relațiile cu UE și pe care nimeni nu știe acum de unde să-l apuce. Majoritatea elvețienilor și majoritatea cantoanelor au votat, duminică, impunerea unor cote de migrație, în încercarea de a limita numărul de străini într-o țară de 8.000.000 de locuitori, cu un plus de migrație anual de 1%. Rezultatul votului (50,03% pentru) a fost atât de surprinzător, încât nici cei care l-au organizat, dar nici Bruxelles-ul nu par să aibă un plan pentru ceea ce ar trebui să urmeze.

Iată contextul problemei europene a momentelui:

– Elveția nu este stat membru UE, dar face parte din zona Schengen;
– un milion de cetățeni UE se află în Elveția – se estimează, de exemplu, că un medic din patru este german;
– 400.000 de elvețieni se află în UE;
– Elveția este al treilea cel mai mare partener economic al UE, după SUA și China;
– 60% din exporturile Elveției merg în UE;
– există patru libertăți fundamentale ale circulației în UE: a oamenilor, serviciilor, bunurilor și capitalului.

Concret, rezultatul votului de duminică le cere angajatorilor elvețieni să acorde prioritate conaționalilor în momentul în care au posturi libere. Pe urmă, impune renegocierea acordului de liberă circulație cu UE, intrat în vigoare în 2002. Problema mare este că acest acord face parte dintr-un pachet mai mare, care e condiționat de o așa-numită „clauză a ghilotinei”: un fel de „totul sau nimic”. Cu alte cuvinte, dacă acordul privind libera circulație a persoanelor cade și se impun cotele cerute de referendum, și celelalte tratate economice, comerciale și politice dintre UE și Elveția devin, dacă statele membre activează în unanimitate clauza ghilotinei, nule. Primul „teaser” a venit ieri, când UE a suspendat negocierile cu Elveția pe tema exporturilor de electricitate în țara cantoanelor.

Pe urmă, se mai ridică o problemă importantă, la care nimeni nu are un răspuns practic acum: dacă restricționează libera circulație, înseamnă că Elveția, stat membru Schengen, reintroduce controalele la graniță sau se retrage de-a dreptul din zona Schengen?

Știau elvețienii când au votat, la îndemnul dreptei populiste, să scape de imigranți care sunt consecințele? Se vede că nu, iar aici trebuie să fie lecția pe care trebuie să o tragă toată Europa din haosul care s-a născut acum în Elveția (pentru că nimeni nu știe ce să facă mai departe): continentul european, UE sau non-UE, Schengen sau non-Schengen, este dependent de cele patru libertăți de circulație. La rândul lor, aceste libertăți de circulație nu sunt ca o roată de cașcaval, cu găuri în ele – după cum s-a exprimat, metaforic, vicepreședinte Comisiei Europene, Viviane Reding, înainte de a fi jefuită la Londra.

Încântați de panica născută în Elveția, euroscepticii din Marea Britanie, Franța, Germania, Austria și Olanda au cerut și ei imediat un referendum după chipul și asemănarea elvețiană. Atât lucru tot a reușit referendumul de duminică să facă: să arate riscurile unei politici populiste, antiimigraționiste, în care un popor se aruncă cu capul înainte, fără a cântări consecințele – în primul rând economice.

Unde mai pui că primii afectați sunt nemții, italienii, francezii și portughezii, care formează cele mai mari comunități de migranți din Elveția și care, întâmplarea face, sunt și cei care s-au jucat în ultimii ani cu politici antiimigraționiste. Votul din Elveția le-a arătat acum care sunt capcanele unei astfel de politici, mai ales când ea servește doar unor scopuri electorale.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matișși pe Twitter – @alinamatis