România are datorii de peste 192 de milioane de euro la spitalele din străinătate. TOPUL RESTANȚELOR în UE

Sistemul sanitar din România, atât cel de stat, cât și cel privat, pierde tot mai mult teren în detrimentul spitalelor din străinătate. Dovadă stau miile de români care pleacă anual la tratament peste graniță. Și asta nu pentru că nu avem medici excepționali, ci pentru că pacienții de la noi din țară nu pot beneficia de tratamente adecvate. „Medicii români sunt străluciți, dar un bolnav de cancer are nevoie și de molecule de ultimă generație, iar în țară nu poate beneficia de un tratament adecvat. În România, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată de aproape șase ani. Un bolnav de cancer nu poate beneficia de un tratament adecvat. În România, un bolnav de cancer doar supraviețuiește, din păcate, nu se poate și trata. Românii ajunși în situații din astea caută să își salveze viața oricum și oriunde”, a declarat pentru gândul Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România.

Datele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) puse la dispoziție pentru gândul arată că numai anul trecut peste 1.000 de români au plecat la tratament în străinătate cu formularul E112. Majoritatea dintre aceștia suferind de afecțiuni oncologice – 367 de cazuri, urmați de cei cu afecțiuni ale sistemului circulator – 265 de cazuri și cu afecțiuni pediatrice – 116 de cazuri. Pentru aceste cazuri costurile tratamentelor s-au ridicat la peste 33 de milioane de euro.

În total, datele CNAS arată datoria pe care România o are către spitalele unde s-au tratat românii în baza formularului E112 este de peste 192 de milioane de euro.

„Am vrut să urmăm tratamentul în țară, dar aici nu se găseau de niciunele”

Introdus în 2007, formularul E112 se adresează românilor ale căror afecțiuni nu pot fi tratate în țară sau care nu pot beneficia de tratament adecvat în țară datorită complexității cazului. O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru ca tratamentul oferit în străinătate să fie suportat de stat în baza formularului E112 este ca afecțiunea să fie inclusă în lista pachetului de bază de servicii medicale disponibil în România. În plus, tratamentul este oferit doar în spitale din Europa.

Întrebați în cât timp este aprobat un astfel de dosar, reprezentanții CNAS au menționat că există mai multe criterii după care se analizează un caz al unei persoane care ar trebui să plece la tratament în străinătate. „Dacă starea pacientului este una gravă, atunci aprobarea dosarului poate dura câteva zile, dar există și cazuri în care o astfel de procedură durează câteva luni. Există cazuri în care pacienții nu au toate actele necesare, iar acest lucru îngreunează procesul de aprobare”, au declarat pentru gândul reprezentanții CNAS.

Andrada, o adolescentă diagnosticată în 2011 cu leucemie acută limfoblastică cu celule Pre-B, L2, a așteptat aproape două luni ca dosarul ei să fie aprobat de către autoritățile române. „Tratamentul de care ea avea nevoie nu se găsea în România. În 2011 era o criză de citostatice. Am căutat tot felul de soluții: am încercat să aducem medicamentele din Bulgaria, Ungaria, dar am găsit un spital în Italia unde putea să îi ofere tratamentul care avea să îi salveze viața”, a povestit Viorelia Sorina Ileasa, mama Andradei.

FOTO: Andrada // Arhivă Personală

La 16 ani, destinul i-a dat Andradei o povară mult prea grea: a aflat că suferă de o boală necruțătoare care avea să îi spulbere visele. „Abia începuse nou an școlar. Era clasa a X-a. La noi în Băcia (nr. Județul Hunedoara) se organizează în fiecare toamnă un târg. Am mers cu ea și cu câteva prietenele de-ale ei. La un moment dat, una dintre fete a venit la mine și mi-a spus că Andrada nu se simte bine. Acuza stări de leșin”, rememorează mama fetei.

A fost consultată de medicul de familie care i-a spus că ar putea fi vorba de o criză de spasmofilie. I s-a dat calciu cu magneziu. La câteva zile, adolescenta a acuzat dureri de cap, la nivelul cefei. Părinții au dus-o la Spitalul din Târgul Mureș, iar doctorii de acolo, după o serie de analize, i-au pus diagnosticul de leucemie.

„Noi am vrut să urmăm tratamentul în țară, dar aici nu se găseau de niciunele. Avea nevoie de trasfuzie de sânge. Aduceam oamenii de la Hunedoara ca să doneze. În spital nu era glucoză. Eram trimisă cu noaptea în cap să cumpăr glucoză, deoarece risca să intre în comă diabetică, glicemia ei scăzuse sub 30. Două luni, până ni s-a apobat dosarul cu formularul E112, au fost un calvar„, mărturisește mama Andradei. Pe 22 noimebrie, tânăra a ajuns la Clinica San Matteo Pavia – Italia, unde a urmat tratament timp de mai bine de 11 luni.

În ciuda bolii dureroase, Andrada nu a abandonat școala. Aceasta și-a continuat studiile, chiar și în zilele în care urma tratament cu citostatice. „La spital era amenajat un spațiu unde o serie de profesori vedeau și le predau copiilor internați. Ajunsă în țară, fiica mea a trebuit să își echivaleze studiile, dând câteva examene”, a spus Viorelia Ileasa. Astfel, în vara adolescenta, elevă la Liceul Traian, din Deva, va susține examenul de bacalaureat.

Lupta pentru o viață normală nu s-a terminat pentru Andrada. Aceasta trebuie să urmeze în continuare un tratament pentru a fi sigură că boala nu recidivează. Din păcate, statul nu mai decontează tratamentul de care are nevoie, iar părinții ei au un venit sub medie: tatăl ei este pădurar și câștigă în jur de 400 de lei pe lună, iar mama ei este farmacist veterinar și câștigă lunar salariul minim, respectiv 800 de lei. „Tratamentul recomandat este după protcol italian, iar medicamentele recomandate nu se găsesc la noi în țară. O dată pe lună, fiica mea trebuie să meargă la control la spitalul din Italia și să urmeze tratamentul indicat. În plus, facem în țară o serie de analize, pe care le traducem în italiană și le transmitem pe mail medicilor din Italia”, a precizat mama tinerei. Andrada are nevoie de 1.500 de euro pe lună pentru a putea să viseze în continuare la viitorul ei. În decembrie și ianuarie a primit ajutor din partea Asociației Speranță pentru România.

Persoanele care doresc să dea o mână de ajutor pot dona în contul asociației Speranță pentru România, cu mențiunea PENTRU ANDRADA în contul de LEI RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 sau ÎN EURO: RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, CODE SWIFT: RZBRROBU, deschise la Raiffeisen Bank.

Ce buget e alocat în 2014 alocat pentru decontarea serviciilor medicale în străinătate

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a pus la dispoziția gândul date privind numărul de români care au plecat să să trateze în străinătate pe banii statutului, cu formularul E112. Astfel, numai anul trecut, 1010 de conaționali au beneficiat de tratament în spitalele din afara graniței.

Pentru aceștia CNAS a avut alocat un buget de 151.300 de lei, echivalentul a peste 33. 600 de euro, aproape de trei ori mai mare decât cel alocat pe anul 2012. Atunci, bugetul alocat pentru decontarea serviciilor medicale acordate asiguraților români în afara țării a fost de aproape 57. 650 de lei, adică echivalentul a peste 12.800 de euro. Pentru anul 2014, bugetul alocat de CNAS pentru tratamentele oferite în străinătate este de 585.065 lei, adică echivalentul a 130.000 de euro.

În ciuda bugetului mic, anul trecut românii au beneficiat de tratamente în străinătate în valoare de peste 33.100.000 de euro. Datele CNAS oferite pentru gândul mai arată că datoria statului român către spitalele din străinătate era la sfârșitul anului 2013 de aproximativ 192 de milioane de euro.

Statisticile autorităților mai arată că cele mai mari datorii pe care le are România la spitalele din străinătate sunt la unitățile sanitare din Franța – peste 10.240.000 de euro, Germania – peste 9.085.700 de euro, Austria – peste 6.464. 900 de euro, Italia – peste 2.404.000 de euro și Belgia – peste 2.204.000 de euro. La polul opus se află Bulgaria – peste 2.700 de euro, Slovenia – peste 1.500 de euro, Finlanda – peste 1.300 de euro, Lichtenstein – peste 1.000 de euro și Slovacia – peste 800 de euro.

Afecțiunile oncologice – 367 de cazuri sunt principalul motiv pentru care românii ajung să se trateze în străinătate. Aceste boli sunt urmate de afecțiuni ale sistemului circulator – 265 de cazuri, afecțiuni pediatrice – 116, afecțiuni ortopedice – 63 și afecțiuni neurologice – 55 de cazuri.

În ceea ce privește topul țărilor unde românii ajung să se trateze după ce s-a stabilit că nu pot beneficia de tratament adecvat în țară este următorul: Germania – 443 de cazuri, Austria – 229 de cazuri, Italia – 117 de cazuri, Franța – 113 de cazuri și Ungaria – 54 de cazuri. La polul opus se află Spania – 4 cazuri, Finlanda – 3 cazuri, Irlanda – 3 cazuri, Bulgaria – 1 caz și Grecia – 1 caz.

„În România am cheltuit de două ori mai mult pe diferitele tratamente recomandate, dar fără niciun rezultat”

Pe lângă românii care se tratează pe banii statului în străinătate, mai sunt și cei care pleacă pe cont propriu și cei care apelează la firme specializate în a oferi consultanță medicală. Aceste companii oferă pacienților, contra sumei de aproximativ 100 de euro, o expertiză medicală la cele mai bune spitale din lume, iar mai apoi pacientului îi este prezentată cea mai bună opțiune de tratament. Tratamentul și drumul trebuie suportat de pacient.

„Statistic vorbind cifra poate părea mare, dar în realitate un număr nesemnificativ de români beneficiază de un tratament în spitalele de peste graniță. Românii nu își permit să plece să se vindece în străinătate. Costurile sunt ridicate, iar statul suportă doar costul tratamentului, nu și transportul sau cazarea aparținătorului care însoțește pacientul”, a mai precizat Irimia.

Alina M. este una dintre româncele care a ajuns în Turcia pentru a-și rezolva o afecțiune ginecologică. „Totul a început în urmă cu șase ani. Eu și soțul meu ne doream foarte mult un copil. Mi-am făcut o serie de analize de rutină, iar rezultatul lor a arătat că am un chist ovarian și că nu voi putea deveni niciodată mamă. Am fost la zeci de doctori. Toți mi-au dat același verdict: ‘Doamnă, canalizați-vă energia pe alte lucruri. Nu o să deveniți niciodată mamă””, mărturisește femeia, în vârstă de 36 de ani.

A fost la toate spitalele mari din țară, dar fără niciun rezultat. I s-a spus că problema ei este de ordin genetic, deși mama ei provenea dintr-o familie cu 10 frați, iar tatăl ei dintr-o familie cu 5 frați. „Începusem să mă consolez. Cu toate astea, chistul meu ovarian nu trecea de nicio culoare. Eram disperată și nu știam ce să fac, nu știam cui să mă mai adresez”, povestește Alina.

O cunoștință i-a recomandat spitalul Florence Nightingale, din Istanbul, Turcia. A luat legătura cu cei de acolo și i-au spus să le trimită analizele. La câteva zile au programat-o la un control. „Ajunsă acolo, chistul meu s-a transformat, peste noapte, într-o rană pe col. După tratament, i-am spus medicului, mai mult în glumă, pentru că deja îmi luasem gândul de la visul de a deveni mamă, dacă nu îmi face și un copil. Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte: ‘Bineînțeles! Veniți cu soțul și facem o inseminare in vitro!”. Nu am cuvinte să îmi exprim bucuria pe care am simțit-o în momentul în care medicul mi-a spus voi deveni mamă”, își amintește femeia.

Prima procedură nu a fost cu noroc, însă a doua da. În prezent, Alina este însărcinată și urmează să devină mamă a unui băiețel în luna aprilie.

Alina a plecat la tratament în Istanbul pe banii ei, dar chiar și așa consideră că costurile sunt suportabile. O noapte de cazare la spitalul Florence Nightingale costă în jur de 400 de euro, dar femeia precizează că nu s-a simțit într-o cameră de spital, ci într-una de hotel.

Florence Nightingale este un grup de patru spitale din Turcia, care tratează anual în jur de 30.000 de pacienți. La nivelul întregului grup există 900 de paturi, 41 de săli de operație, 143 de camere de terapie intensivă.

„În România am cheltuit de două ori mai mult pe diferitele tratamente recomandate, dar fără niciun rezultat. Acolo mi s-a spus clar ce am, ce tratament trebuie să urmez și în cât timp se vor vedea și rezultatele. Era pentru prima dată când am ajuns la Istanbul, iar medicii de acolo nu m-au făcut să simt că sunt într-un spital. Au avut răbdare cu mine, m-au făcut să mă simt ca acasă, nu la sute de kilometrii depărtare”, a menționat femeia.

„Din disperare oamenii ajung să facă împrumut la bancă, să își vândă mașinile și chiar casele pentru a-și putea permite un tratament în străinătate”

Însă, nu toți românii care au nevoie de un tratament au și posibilitatea. „Din disperare ajung să facă împrumut la bancă, să își vândă mașinile și chiar casele pentru a-și putea permite un tratament în străinătate”, a mai precizat Cezar irimia.

Acesta este cazul Larisei Teodoru, o tânără de 30 de ani, diagnosticată cu cancer ovarian, în stadiul avansat, a cărei familie nu și-a putut permite un tratament în străinătate și care a apelat la ajutorul oamenilor. Cazul ei a fost prezentat de ziarul gândul în luna decembrie. Avea nevoie de 50.000 de euro pentru ca să poată trăi.

FOTO: Larisa Teodoru

Tânăra primise pe lângă diagnosticul dur și verdictul că nu mai are mult de trăit. „Totul s-a întâmplat brusc. Într-o zi de octombrie s-a trezit cu burta umflată. Ajunsă la medic i s-a pus diagnosticul de cancer ovarian. I s-au scos 3,6 litri de lichid din abdomen. Doctorii din România nu i-au dat nicio șansă de supraviețuire. Am fost la Viena unde i s-a dat un tratament”, a mărturisit Anaida Constantin, mama tinerei. Tratamentul de la Viena nu i-a prelungit viața decât cu câteva luni. Cu banii strânși în urma campaniilor umanitare Larisa s-a operat în Turcia.

Lupta pentru a duce o viață normală nu s-a terminat. În continuare trebuie să urmeze un tratament adecvat.

Cât costă să te tratezi în străinătate

Narcisa Marinescu, manager al companiei Vipmed International, firmă care în cei 7 ani de existență a ajutat în jur de 8.000 de români să beneficieze de tratament în străinătate, vorbește despe motivele pentru care conaționalii optează să se trateze peste graniță. „În România lipsește aparatura medicală modernă. În străinătate se pune foarte mult accent pe chirurgia robotică, recunoscută pentru beneficiile sale asupra pacientului. O altă problemă des întâlnită la noi în țară este că un caz nu este abordat din punct de vedere multidisciplinar. Astfel, țări precum Germania, Austria și Turcia au ajuns colacul de salvare pentru românii diagnosticați cu boli grave”, a declarat pentru gândul Narcisa Marinescu.

Potrivit acesteia, costurile intervențiilor în străinătate sunt ridicate, „dar pacienții spun că merită”. De exemplu, costul tratamentului în caz de cancer mamar ajunge până la 30.000 de euro, iar țările de referință pe oncologie sunt Turcia și Austria.

Marinescu menționează că românii ajung chiar să își facă transplant în străinătate. „Există un centru renumit în Germania unde se duc românii pentru transplant hepatic. Costul unei astfel de intervenții ajunge până la 120.000 de euro, dar tratamentul poate fi suportat chiar de statul român, dacă pacientul pleacă cu formularul E112″, a mai punctat managerul Vipmed International.

Tratamente costisitoare sunt și în cazul afecțiunilor pediatrice, prețul acestora poate depăși suma de 100.000 de euro. Spitalul Sank Augustin din Bonn primește un număr impresionant de copii din România.

Aici poți descărca Formularul E112

Formularul E112 se adresează românilor ale căror afecțiuni nu pot fi tratate în țară sau care nu pot beneficia de tratament adecvat în țară datorită complexității cazului. O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru ca tratamentul oferit în străinătate să fie suportat de stat în baza formularului E112 este ca afecțiunea să fie inclusă în lista pachetului de bază de servicii medicale disponibil în România. În plus, tratamentul este oferit doar în spitale din Europa.

După ce sunt îndeplinite aceste condiții, pacienții români care au nevoie de tratament peste graniță trebuie să depună un dosar la Casa de Asigurări de Sănătate din rază în care locuiește și unde este luat în evidență ca asigurat.

În plus, analizele și diagnosticele trebuie traduse în limba țării unde urmează să se trateze românul. Acestea trebuie trimise la medicul din spitalul din străinătate care va prelua cazul, doctor care va trebui să răspundă că va prelua cazul și că are competența de a-l trata. Toate aceste documente se traduc și de adaugă la dosarul care va fi înaintat la Casa de Asigurări de Sănătate.

Dosarul trebuie să cuprindă următoarele acte:

● copie a actului de identitate sau a certificatului de naștere, în cazul minorilor;

● referat/scrisoare/raport medical care să conțină în clar specificația că tratamentul de care bolnavul are nevoie nu se poate efectua în Romania, cu motivația care stă la baza recomandării efectuării acestuia într-o clinică din străinătate și parafa medicului curant și stampila unității sanitare în care bolnavul a fost internat;

● acte medicale din care să rezulte diagnosticul (analize, fișa medicală, ecografii, rapoarte medicale);

● adeverința de la medicul de familie prin care se dovedește că pacientul este luat în evidență;

● confirmare scrisă din partea unității sanitare din statul membru UE în care se intenționează efectuarea serviciului medical cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical în perioada indicată de persoana solicitantă;

● formularul E112.

În referatul/scrisoarea/raportul medical al medicului curant trebuie să fie precizat în mod explicit și argumentat motivul pentru care tratamentul respectiv nu i se poate acorda în intervalul de timp normal, în nici una din unitățile sanitare din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante și evoluția probabilă a bolii.

O regulă importantă legată de formularul E112 este ca documentul să se elibereze înainte de plecarea persoanei la tratamentul planificat. Numai în cazuri excepționale acesta se poate elibera după plecarea pacientului.

Odată depus dosarul la Casa de Asigurări de Sănătate din rază în care locuiește pacientul în cauză, o comisie din cadrul instituției va analiza documetele, iar mai apoi bolnavul va primi permisiunea să se trateze în străinătate pe banii statului în cel mai scurt timp.

.