De ochii Europei, România semnalizează la dreapta și o ia la stânga: o poveste despre un struț, o cămilă și „cerințele zoologice” ale Bruxelles-ului

Explicată oficial de premierul Victor Ponta ca o măsură care să răspundă cerințelor UE, trecerea Transgaz și a Transelectrica de la Ministerul Finanțelor la Secretariatul General al Guvernului, prin ordonanță de urgență, s-a făcut, în realitate, cu ignorarea și, pe alocuri, cu încălcarea angajamentelor pe care statul, ca acționar majoritar în cele două companii, și le-a luat în fața Comisiei Europene (CE). O dovedește un document în care comisarul pentru politică regională, Johannes Hahn, arată că UE nu avea nicio obiecție față de rămânerea Transelectrica la Finanțe. Adevărata problemă a CE, pe care România s-a angajat oficial că o va remedia urgent prin lege, dar, în practică, o perpetuează prin noua ordonanță, a fost menținerea dispeceratelor naționale de gaz și electricitate, butoanele roșii ale acestor două sisteme, în „coordonarea metodologică” a Depertamentului pentru Energie.

Disputa politică între mai mulți miniștri legată de controlul companiilor din energie, accentuată de criza din USL, a fost de altfel „urgența” adoptării, pe 12 februarie, a ordonanței 6/2014 în condițiile în care un act normativ care punea probleme similare era pe ultima sută de metri în Parlament.

Parlamentari PSD, în mâinile cărora stă modificarea rapidă a noii ordonanțe sau tergiversarea ei, bat însă în retragere când vine vorba despre repunerea în drepturi a cerințelor UE. Oficial, se declară deciși: „Vrem o struțo-cămiliă funcțională care să respecte și cerințele zoologice ale Bruxelles-ului”

Efectele imediate ale acestei decizii, dincolo de potențialul SGG pe care oficialii guvernamentali îl invocă, sunt pierderea credibilității României în fața Comisiei Europene, riscul de a plăti importante penalizări ca urmare a infringementului, dar și reluarea procedurii de certificare ca operatori independenți de transport a Transgaz și Transelectrica. În lipsa acestor certificări, alternativa ar fi, în opinia celor implicați, de nedorit: fărâmițarea celor două companii și concesionarea lor pe bucăți, la licitație internațională.

Prima contradicție. Ce ne cere Comisia Europeană, ce face România

În cei aproape doi ani de când corespondează cu Guvernul pentru respectarea unei reglementări europene – separarea efectivă a producătorului/furnizorului de energie de transportator (Transgaz, Transelectrica), prin controlul acțiunilor de către autorități publice diferite, așa-numitul „unbundling” – Comisia Europeană a trimis nenumărate critici la București. Linia s-a tras la finalul anului trecut când, la acordarea certificării de operator independent de transport a celor două companii, s-a pus condiția ca, în maximum 6 luni, adică până în iunie 2014, să fie rezolvate mai multe hibe legislative restante pentru care există deja un proces intentat României la Curtea Europeană de Justiție, încă din iulie 2013.

În Avizul Comisiei Europene C(2013) 6891 final din 14.10.2013, comisarul Hahn arată explicit că, pentru a intra în acord cu normele UE, România poate păstra reprezentarea în Transelectrica la Ministerul Finanțelor, acolo unde a mutat-o în 2013 de la Economie, dar cu condiția ca Dispeceratul Electroenergetic Național să fie transferat odată cu compania și nu să rămână la Departamentul pentru Energie. Situația este similară pentru Transgaz. „Exercitarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra societății Transelectrica poate rămâne în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. (…) Departamentul pentru Energie ar trebui să renunțe la coordonarea metodologică și operațională a Dispecerului național, coordonare care trebuie considerată o sarcină esențială a societății Transelectrica și care trebuie desfășurată în mod independent”, scrie Hahn în avizul publicat în Monitorul Oficial al României pe 17 decembrie 2013.

Două luni mai târziu, Guvernul ia însă decizii diametral opuse. Mai întâi OUG 6 mută companiile de la Finanțe la SGG. Justificarea oficială a premierului: „normele europene” obligă. „Ministerul Finanțelor are printre obiectivele fundamentale ale anului 2014 reforma sistemului de redevențe și de taxe și impozite; or, conform normelor europene, cel care face regula, reglementatorul, nu poate fi și administrator”, a explicat Ponta public, la două zile după preluarea companiilor în subordinea sa directă. Niciuna din observațiile Comisiei nu face însă referire la reglementarea redevențelor și la o posibilă incompatibilitate, dimpotrivă.

Apoi, Guvernul lasă Departamentului pentru Energie dispeceratele, păstrând soluția criticată de UE. În plus, a tăiat, pentru același Departament, două felii din Transelectrica – OPCOM, bursa energiei electrice din România, și FORMENERG – fără acordul acționarilor.

Victor Ponta și Johannes Hahn. Foto: Ștefan Micsik // Mediafax

În noua ordonanță de urgență nu își găsesc însă loc alte câteva cerințe formulate expres de Comisie și pentru care Guvernul, prin ANRE (v. Ordinul 90/2013 al președintelui ANRE), s-a angajat să le pună în practică cel mai târziu până în iunie:

• să fie interzisă prin lege „orice intervenție a oricărei persoane sau entități publice ori private, care nu face parte din organele de conducere a companiei, în luarea deciziilor referitoare la activitatea curentă și funcționarea de zi cu zi”,
• să confere ANRE competența de a verifica nominalizații în consiliul de supraveghere, consiliul de administrație, în directoratul companiei, înainte de numire,
• autoritatea care reprezintă statul în Transelectrica să preia de la Ministerul Economiei responsabilitatea de a gestiona proprietățile statului în ceea ce privește transportul de energie, care, în prezent, revin Departamentului pentru energie.

Același document al Comisiei sugerează că statul român ar trebui să își găsească pentru producătorii și respectiv pentru transportatorii de energie două instituții care să îl reprezinte „cu condiția să se poată demonstra că ele nu sunt sub influența comună a unei alte entități publice”. „Nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are competența de a da instrucțiuni acestor organisme publice”, menționează Hahn, referindu-se la acel moment la Finanțe și la Economie. Or, prin preluarea Transgaz și Transelectrica la SGG, autoritatea prim-ministrului în SGG pe de o parte și în Departamentul pentru Energie, pe de altă parte, este mult mai puternică și mai evidentă.

CITEȘTE TEXTUL INTEGRAL AL AVIZULUI CU OBSERVAȚII AL COMISIEI EUROPENE

Riscuri. Vulpescu: „Dacă nu asigurăm independența, vom fi obligați să concesionăm pe bucăți”

Numit pe 14 februarie reprezentant provizoriu în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica, după demisia în acceași zi din AGA companiei, directorul de cabinet al vicepremierului Daniel Chițoiu, Remus Vulpescu, este de părere că schimbarea reprezentantului de către stat prin introducerea SGG în schemă „nu înseamnă că este o mișcare de substanță neapărat”. „Cele două companii ar putea beneficia de la SGG de un sprijin mai eficient decat ar putea oferi un singur minister, indiferent care ar fi fost și indiferent la ce partid ar fi fost respectivul minister. SGG este o autoritate publică cu un potențial mai mare decât orice minister, dispune de mecanisme interministeriale pe care niciun minister nu le deține în totalitate și ar putea să le folosească pentru continuarea proiectelor de dezvoltare”, susține Vulpescu, pentru gândul, invocând proiecte de investiții de câte un miliard de euro pentru fiecare din cele două companii, dar și exproprierile mai facile, „unul dintre motivele pentru care până în 2012 Transelectrica și Transgaz nu au construit conducte de interconectare necesare”.

Dacă în legătură cu trecerea la SGG nu are emoții legate de acceptul Comisiei, Vulpescu admite însă că „pot exista sau nu riscuri și probleme în privința trecerii dispeceratelor într-o anumită coordonare. De ce: pentru că, după cum se întâmplă concret lucrurile, poate să fie afectată sau nu independența celor doi operatori naționali.(…) Dispecerizarea, pe lângă funcția primordială de alimentare, poate, în anumite condiții, dacă nu este corect făcută, să devină și o miză economică”.

Remus Vulpescu, fost director OPSPI, fost reprezentant al statului în AGA Transelectrica și membru AGA al Transgaz. Foto: Octav Ganea // Mediafax

Prima consecință directă a OUG 6/2014 este relurea procedurii de certificare a Transelectrica și Transgaz ca operatori independenți ai sistemelor naționale de transport. „După schimbarea autorității publice care reprezintă interesele statului ca acționar majoritar, ambele proceduri acum vor trebui reluate. Simpla schimbare a autorității publice conduce la reluarea procedurilor de certificare. O procedură accelerată durează cam 6 luni, însă în condiții de independență reală. Dacă nu putem să reînnoim această certificare ca operator de sistem independent, atunci România se află în infringement”, spune Vulpescu.

În lipsa certificării, imposibilă dacă România nu îndeplinește în final condițiile descrise de Comisie, alternativa este concesionarea Transgaz și Transelectrica pe bucăți: „Dacă nu reușim să asigurăm independența celor doi operatori naționali și să obținem recunoașterea independenței printr-un aviz favorabil al Comisiei Europene, România ar fi obligată să aplice un alt sistem, care constă în spargerea pe bucăți a sistemelor naționale de transport și concesionarea pe bucăți prin licitație internațională. Este ceva ce trebuie să evităm”, arată Vulpescu.

A doua contradicție. Ce promitem Bruxelles-ului și cum scăldăm în Parlament „struțo-cămila”: „Vrem să fie un animal funcțional și să răspundă și la cerințele zoologice ale CE”

Dilema încredințării celor două companii unui minister sau altuia durează în România din martie 2012, când Directiva europeană privind „unbundlingul” a intrat în vigoare. În primul an de la instalare, Guvernul Ponta a scăldat-o. Abia în martie 2013, Transgaz și Transelectrica trec de la Economie – unde fusese ministru Daniel Chițioiu – la Finanțe – unde s-a mutat, ca vicepremier, după alegeri. Așa a ajuns în Parlament Ordonanța de Urgență 18/2013, o copie aproape perfectă după actul normativ prin care Victor Ponta, din proprie inițiativă după cum a explicat public, și doar cu avizul Finanțelor, le-a mutat recent la SGG.

Parlamentului i-a revenit astfel sarcina de a corecta urgent tot ceea ce Comisia Europeană a semnalat, inclusiv în timpul celor 10 luni de dezbateri. Ce s-a întâmplat în realitate: după ce a trecut val-vârtej prin Senat, majoritatea parlamentară dând semnalul corect Bruxellesului și abrogând în unamitate, printr-un amendament venit chiar de la PSD, textul care i-ar fi luat ministrului Niță dispeceratele naționale, legea a fost îngropată în Camera Deputaților. Motivul, dat chiar de președintele Comisiei Economice, în care s-a blocat raportul, deputatul PSD Mihai Tudose, este acela că „nu a fost un punct de vedere unitar între Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei (prin Departamentul pentru Energie, n.red.)”.

Acum însă, vechea ordonanță a fost abrogată, Guvernul obligând pe 12 februarie Parlamentul să reia toată procedura, prin ambele Camere. Între timp, Dispeceratele rămân la Energie, iar parlamentarii PSD bat în retragere când vine vorba să i le ia ministrului Constantin Niță. Nici măcar senatorul Viorel Arcaș, cel care a semnat anul trecut amendamentul, nu e convins că o va face și a doua oară. „Eu locuiesc chiar în Mediaș. E colegiul meu. Din practică vă spun că e nevoie de o coordonare de la nivel național a acestor dispecerate. Acum să vedem și care va fi formula când textul va veni în Parlament. Eu n-am înțeles prea multe nici atunci și nici nu a existat o explicație. Singurul lucru sigur era să scoatem totul ca să evităm infringementul. Poate acum se va veni cu altă soluție, vom vedea”, spune Arcaș, contactat de gândul.

O opinie și mai fermă au parlamentarii PSD din Camera Deputaților, acolo unde se va lua decizia finală. „Partea de dispecerat, de securitate energetică, nu poți să o muți într-o zonă care nu are competențe. Competența e la Ministerul Energiei, asta este opinia mea. În caz de iarnă grea, statul trebuie să ia niște decizii. Nu poți să spui că ăla-i independent. Nu mai alimentăm cu gaze, reducem consumul la industrial ca să asigurăm populației încălzirea. Nu e important ca acel dispecerat să fie în coordonarea statului? Compania nu pot să o las acolo, la Energie, trebuie să o scot. Dar dispeceratul nu mă obligă nimeni să-l scot”, interpretează Tudose cerințele UE pe care însă spune că nu le-a văzut, doar i-au fost comunicate de Guvern.

Președintele Comisiei Economice din Camera Deputaților crede că varianta lui Ponta „poate funcționa. Cu o singură condiție: să nu existe mai multe pârgii de decizie, mai ales într-un guvern multicolor în care există și șanse ca interese sau politici care se apropie de zona doctrinară să nu se îmbine perfect”. „ În această struțo-cămilă, unii se uită la partea de struț și spun că o duc la ministerul care face ouă și alții se uită la partea de cămilă și o duc la ministerul care se ocupă cu puii vii. Nu cred că în Camera Deputaților va fi o decizie determinant politică. Vrem ca struțo-cămila să fie un animal funcțional și să răspundă și la cerințele zoologice ale Bruxellesului”, este pronosticul său vag despre cum va ieși, în final, legea.

Convinși că măsura a fost luată împotriva lor, liberalii fac calcule să trântească ordonanța în Parlament. Motivele lor diferă însă de cele ale Comisiei Europene, iar PNL nu are în acest moment, nici chiar cu sprijinul Opoziției, votul determinant la Camera Deputaților. „Nimic în politică atunci când se iau decizii de acest fel nu este întâmplător. De ce au făcut-o? Să pună gaz peste foc”, își explică lucrurile în cheia conflictului din USL liderul grupului PNL de la Senat, Puiu Hașotti, contactat de gândul. În opinia sa, „ordonanța trebuie respinsă”. „Grupul se va conforma deciziei conducerii partidului care probabil asta va fi”, adaugă el.

Resortul deciziilor la București: disputa politică. Cum au urmărit trei ministere să pună mâna pe două companii profitabile

Diferența între angajamentele oficiale asumate în fața Comisiei Europene și deciziile concrete, la fel de oficiale, luate la București vine, în România, din lupta pentru controlul politic al companiilor de stat, al investițiilor, al achizițiilor, dar și al listei de așteptare pentru racordarea la sistemul energetic național sau pentru alimentarea cu energie.

Surse guvernamanetale au explicat pentru gândul că disputa pentru aceste două companii – Transgaz are profit de 76 de milioane de euro în 2013, iar Transelectrica de 36,8 milioane de euro – a fost dusă nu doar între Economie și Finanțe. În ultimul an, pretenții similare au formulat Crin Antonescu pentru trecerea la Ministerul Transporturilor încă de când era condus de Relu Fenechiu, dar și Liviu Dragnea, pentru preluarea la Ministerul Dezvoltării.

Liviu Dragnea și Relu Fenechiu, foști colegi în Guvern. Liviu Chirica // Mediafax

Că discuția nu era una nouă confirmă și Remus Vulpescu. „De ideea trecerii la Guvern nu a știut doar domnul Chițoiu. De un an se tot discută și în partide, și în Guvern, și în întâlnirile cu instituțiile financiare internaționale ideea acestui transfer”, spune directorul de cabinet al fostului vicepremier liberal.

În plus, admite indirect că urgența a fost de fapt preponderent politică: „Proiectele acestea nu pot să stea sau să repornească și iar să stea și iar să repornească după cum doi politicieni se înțeleg sau nu se înțeleg în România. (…) După cum au evoluat în Guvern, în USL discuțiile în ultimele zile, părea că anumite disensiuni politice, dacă s-ar naște sau dacă ar ajunge la un nivel critic, ar putea afecta și proiectele acestor companii sau aceste companii în ansamblul lor„, spune Vulpescu. Întrebat concret dacă succesorul anunțat al lui Daniel Chițoiu, Eugen Nicolăescu, nu era la fel de potrivit să le gestioneze, Remus Vulpescu a răspuns indirect: „Un proiect energetic nu e ceva ce poate fi preluat din zbor de oricine. Necesită o perioadă lungă de familiarizare. Dacă domnul Chițoiu a plecat de la Ministerul Finanțelor, un sprijin la fel de bun ar putea fi asigurat de SGG împreună cu specialiștii din Cancelaria Primului-Ministru. Indiferent cine ar fi succesorul domnului Chițoiu la Finanțe este imposibil să fie cineva care să fi fost și ministru al Economiei și viceprim-ministru responsabil cu activitatea economică, astfel încât să cunoască la fel de bine aceste companii”, și-a enunțat el rezervele, pledând în schimb pentru soluția lui Ponta.

La rândul său, fostul ministru a Economiei din timpul Guverrnului Ungureanu, deputatul PDL Lucian Bode, spune că încă din martie-aprilie 2012, când a apărut prima oară amenințarea cu infringementul s-au luat în calcul mai multe ministere, dar susține că motivația a fost diferită de cea de azi. „Am luat în calcul trei scenarii de transfer, dar gândindu-ne cum am putea să le finanțăm mai ieftin și să le facem mai eficiente, nu cum s-a gândit Ponta să-I păcălească pe liberali: la Ministerul Transporturilor, unde era infrastructura, la Ministerul Dezvoltării, pentru că am crezut că am putea beneficia de fonduri europene pentru investiții, sau la Ministerul Finanțelor”, a explicat Bode pentru gândul.

Fostul ministru acuză PSD că afăcut „o acțiune în stil mafiot”, fără dezbatere publică și fără un anunț prealabil, dar cu „un plan pus la punct de monopolizare a sectorului energetic”. „De ceva timp, PSD, prin ministrul Niță, poate iniția de unul singur, fără partenerii de guvernare de la PNL, acte normative de cea mai mare importanță atât pentru economie, cât și pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislația privind tarifele la curent electric și gaze naturale. Acum, prin aducerea celor mai valoroase companii din sectorul energetic în subordinea directă a lui Ponta, înseamnă de fapt că PSD a scurtcircuitat întreg Sistemul Energetic Național”, susține Bode.

Ministrul Constantin Niță nu a putut fi contactat de gândul pentru a justifica menținerea în coordonarea sa a celor două dispecerate naționale – de gaze și de electricitate. Ministrul Eugen Nicolăescu în schimb, propus de liberali să preia Finanțele și prezent la ședința de Guvern în care s-a adoptat ordonanța, nu vrea să mai deschidă subiectul. „Refuz să comentez acest subiect”, a spus el scurt, în ciuda faptului că cel care s-a plâns de „golirea de conținut a unor ministere PNL” a fost liderul liberalilor, Crin Antonescu.

Guvernul, pe de altă parte, nu a răspuns, timp de o săptămână, solicitării gândul de a face publică Nota de fundamentare cu jutsificările oficiale și impactul economic, dacă există, al acestui transfer.