00:39
Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta, am întrebat la centru – nimic. Toți, buimaci. Se vedea după cum își trăgeau vorbele pe nas. Stăteau perplecși cu fruntea-n plasme. Câte unu” repeta mecanic: „Dragă Crin…”, pauză; și iar: „Dragă Crin…”. „Ce-i dom”le cu ăsta, a dormit în cap?!”
Ce să spun… Am trăit momente de panică. Mă uitam la Tăriceanu să-i văd ochii; dacă se mișcă natural. Și când a spus el: „Eu nu voi accepta așa ceva”.