Omul mic, care-i bate pe toți

Cine este acest personaj extraordinar, care mătură pe jos cu cele mai bine cotate personalități politice ale momentului? Nimeni altul decât Victor Ponta, proaspăt ieșit din sondajele de opinie comandate de propriul partid, PSD, dar și de adversarul acestuia, PD-L. Chiar și în cercetările realizate pentru PNL, oamenii au o părere mai bună despre Victor Ponta, decât despre candidatul liberal la Președinția României, Crin Antonescu. Pornind de la premisa că rezultatele sondajelor sunt în concordanță cu realitatea (ar fi absurd ca partidele să cheltuie bani ca să se înșele pe ele însele), atunci, premierul este, într-adevăr, politicianul cu cel mai mare potențial electoral. Faptul că a reușit să-și păstreze poziția fruntașă, după aproape doi ani de guvernare, în care s-a dezbrăcat de competențe și de caracter este o performanță la care au contribuit mai mulți factori.

Primul – propaganda. Dusă prin posturile de televiziune prietene, ea prezintă versiunea unui prim-ministru bine intenționat, căruia îi pasă de cetățeni, vrea să le mărească salariile, pensiile și să le facă viața mai plăcută, dar se izbește de erorile predecesorilor și de blocajul lui Traian Băsescu, care, cu fiecare lege trimisă înapoi parlamentului, acționează „împotriva românilor”. Analiștii și invitații au grijă să interpreteze faptele într-o manieră favorabilă premierului, astfel protestele față de exploatarea gazelor de șist și mișcarea „Salvați Roșia Montană” nu sunt expresia nemulțumirii populare, ci au în spate „interese străine”, iar Legea grațierii este bună, fiindcă descongetionează închisorile, fără a-și propune să-i elibereze pe corupți, cum susțin, cu rea voință, cealaltă presă și opoziția. Zi de zi, publicului i se livrează versiunea mult îmbunătățătită a lui Victor Ponta, până când ajunge să o creadă ori să se îndoiască de cea rea.

Al doilea – guvernarea la televizor. Ședințele Cabinetului transmise în direct 15 minute, exact cât premierul se introduce în temă, sau în întregime, dacă nu au niciun punct secret și sunt scurte, dau senzația privitorului că el însuși participă la guvernare, creându-i iluzia că Executivul nu are nimic de ascuns, când, de fapt, cele mai revoltătoare măsuri le ia pe șest. Primul ministru face, aproape zilnic turul televiziunilor și își petrece serile în talk-show-uri, lăsând impresia că stă de vorbă cu electoratul, acesta din urmă creându-și, astfel, senzația (falsă) a unui premier care îi este apropiat.

Al treilea – imaginea personală. Dl Ponta a izbutit să impună o imagine de ins calm, în general politicos, neconflictual, ceea ce trebuie să-i fi adus simpatizanți, într-o țară ce respiră scandaluri politice. Cultivându-și ipostaza de persoană echilibrată și responsabilă, domnia-sa nu provoacă, ci ripostează, uneori arătându-se împăciuitor, alteori ignorându-i, superior, pe contestatari, atitudine care ar putea inspira siguranță unui electorat obosit.

Al patrulea – toleranța electoratului. După cum au demonstrat la alegerile trecute, care au băgat, în parlament, penali, securiști și beizadele, românii sunt foarte permisivi. Nu este de mirare, așadar, că au cea mai mare încredere într-un plagiator dovedit, un politician apărător de corupți și lipsit de curajul răspunderii Surprinzător este faptul că cei mai mulți ar vota un premier care le-a pus taxă pe găini și pe stâlpi, care promite marea cu sarea, dar nu face nimic și care i-ar teroriza oricând cu jandarmii. Asta miroase a masochism.

Factorii de mai sus și alții nedescriși aici, ar putea aduce PSD puterea totală din toamna acestui an. Imaginați-vă cum va fi! Un vis urât pentru toleranți și intoleranți deopotrivă.