Cercetat penal sau necercetat, Victor Ponta tot „premierul copy-paste” rămâne. Porecla s-a lipit de el ca marca de scrisoare, a purtat-o pe toate meridianele, ducând-o până în universul Wikipedia. Din acest punct de vedere, decizia Curții Supreme că Parchetul General are dreptate și primul-ministru nu poate fi urmărit penal pentru plagiat nu schimbă cu nimic percepția generală asupra onestității și capacității intelectuale a autorului. Din punctul de vedere al doritorilor de dreptate însă, faptul că o persoană aflată la conducerea statului scapă de urmărirea penală pentru un furt intelectual atestat ca atare de două comisii universitare poate fi o dovadă că justiția lucrează discreționar, punându-i pe unii mai presus de lege.
Nu cred că oamenii vor înțelege altceva din verdictul instanței supreme, tot așa cum n-au priceput de ce n-a putut procurorul de caz să măsoare plagiatul (din cartea în care dl Ponta dădea copy-paste la copy-paste, adică își copia lucrarea copiată de doctorat), când el fusese deja măsurat de Comisia de Atestare a Diplomelor și de Comisia Universității București. Magistrații lasă impresia că și-au dat mâna procuror cu judecător pentru a soluționa definitiv și cu clemență o chestiune delicată, care, dacă ar fi beneficiat de o hotărâre contrară, ar fi stabilit un precedent, dl Ponta devenind primul șef de guvern aflat în exercițiu și urmărit penal, situație extrem de neplăcută, care l-ar fi determinat, poate, să plece. Prin urmare, justiția pare să fi făcut, prudentă, un pas înapoi, pentru a nu tulbura treburile în stat. Desigur, Înalta Curte de Casație și Justiție poate avea, juridic vorbind, o motivație beton, aceasta nu va schimba însă cu nimic prima impresie lăsată de scoaterea de sub urmărire penală a dlui Ponta.
Plagiatul premierului nici nu ar fi trebuit să ajungă în justiție. Într-o țară care prețuiește valorile, un plagiator de calibrul dlui Ponta și-ar fi dat demisia din funcție înainte de a fi pârât la Parchet, iar universitarii i-ar fi retras repede titlul de doctor, obținut fraudulos. În România însă, unde, la mare preț, sunt nulitățile și impostorii, plagiatul nu constituie un delict, iar dl Ponta este un model de reușită, șmecherul suprem, idolul tuturor loazelor care promovează cu șpaga și copiuța. Lui i se deschid toate drumurile și, culmea!, autorii pe care i-a plagiat îi mulțumesc din suflet că i-a copiat.